Ordin nr. 125/2012 privind asigurarea asistentei medicale persoanelor private de libertate (II)
CONTINUARE LA Ordinul nr. 125/2012 privind asigurarea asistentei medicale persoanelor private de libertate (I)
SECŢIUNEA a 3-a
Prevenirea şi combaterea infecţiei cu HIV/SIDA
Art. 97. Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor promovează în unităţile de deţinere metode şi proceduri în concordanţă cu Programul naţional de prevenire şi combatere a infecţiei HIV/SIDA şi cu recomandările Consiliului Europei de prevenire şi combatere a infecţiei HIV/SIDA în penitenciare.
Art. 98. Măsuri de prevenire a infecţiei HIV în penitenciare:
a) difuzarea de materiale informative, realizarea de programe de educaţie pentru sănătate care să se refere la mijloacele de prevenire, modurile şi căile de transmitere a infecţiei HIV, la adoptarea unui comportament nediscriminatoriu faţă de persoanele afectate de această boală;
b) respectarea precauţiilor universale în toate cabinetele de unitate şi în penitenciarele-spital;
c) asigurarea mijloacelor necesare pentru dezinfecţie şi sterilizarea corectă a instrumentarului;
d) colectarea corespunzătoare a deşeurilor septice;
e) utilizarea prezervativului în vederea prevenirii transmiterii pe cale sexuală a infecţiei HIV;
f) asigurarea posibilităţii testării pentru virusul HIV şi a consilierii pre- şi posttestare, cu consimţământul persoanei private de libertate;
g) testarea gravidelor, asigurându-se consilierea pre- şi posttestare şi tratamentul cu antiretrovirale a gravidei infectate, precum şi a nou-născutului.
Art. 99. La primul test reactiv (efectuat într-un laborator din unităţile penitenciare sau din reţeaua Ministerului Sănătăţii), medicul care a recomandat testarea completează fişa de declarare a suspiciunii de infecţie HIV/SIDA şi o trimite epidemiologului coordonator zonal, în termen de 24 de ore.
Art. 100. Confirmarea cazului se realizează de către spitalul ori secţiile de boli infecţioase care efectuează testele de confirmare.
Art. 101. Fişa de supraveghere a infecţiei HIV se completează de către medicul specialist de boli infecţioase, care o trimite apoi epidemiologului coordonator zonal.
Art. 102. (1) Persoanele infectate cu virusul HIV au dreptul la păstrarea confidenţialităţii datelor personale, nu pot fi supuse unui tratament discriminatoriu şi nu li se poate interzice dreptul la învăţătură ori la muncă.
(2) Pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor infectate cu virusul HIV se iau următoarele măsuri:
a) alimentaţia se asigură conform recomandărilor medicului specialist şi normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate;
b) asigurarea tratamentului antiretroviral adecvat, precum şi a celorlalte îngrijiri medicale, în funcţie de patologia prezentată de pacient.
Art. 103. (1) Pacienţii infectaţi HIV sunt obligaţi să informeze medicul curant, inclusiv medicul de medicină dentară, cu privire la statusul lor HIV, atunci când îl cunosc.
(2) Persoanele care îşi cunosc statusul HIV pozitiv răspund penal pentru transmiterea voluntară a infecţiei, potrivit prevederilor legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 4-a
Asistenţa medicală, psihologică şi socială a persoanelor private de libertate consumatoare de droguri
Art. 104. (1) La primirea în penitenciar, cu ocazia efectuării triajului epidemiologic, persoana privată de libertate este informată cu privire la modul de acordare a asistenţei medicale curative, profilactice şi de urgenţă, precum şi cu privire la asistenţa specifică disponibilă în cazul consumului de droguri. Aceste informaţii sunt furnizate nu numai la primire, ci şi pe tot parcursul detenţiei, cu ocazia activităţilor de educaţie pentru sănătate.
(2) În cazul în care la primirea în penitenciar consumatorul de droguri declară că este inclus într-un program de asistenţă, se fac demersurile necesare în vederea asigurării continuării programului.
Art. 105. Evaluarea consumatorului de droguri este realizată de către o echipă multidisciplinară care asigură asistenţa medicală, psihologică şi de reintegrare socială în penitenciare.
Art. 106. Ca urmare a evaluării consumatorului de droguri se stabileşte un program integrat de asistenţă, care cuprinde şi un plan individualizat de asistenţă, şi se întocmeşte un raport de evaluare; raportul de evaluare, cu propunerea programului integrat de asistenţă, este prezentat consumatorului în vederea semnării unui acord de includere în program.
Art. 107. În cazul în care pentru un consumator de droguri aflat în penitenciar a fost stabilită indicaţia de tratament substitutiv cu agonişti de opiacee, se asigură transferul acestuia, pentru faza de iniţiere şi stabilizare a dozei, într-o unitate medicală specializată din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, faza de menţinere urmând a se realiza la nivelul penitenciarului.
Art. 108. În cazul în care consumatorul de droguri se află în situaţii de urgenţă - sevraj complicat, supradoză, afecţiuni asociate complicate -, personalul care ia contact cu acesta va anunţa de îndată conducerea unităţii în vederea transportării acestuia de urgenţă la o unitate medicală de profil din reţeaua sanitară publică.
Art. 109. În cazul în care o persoană prezintă sindrom de sevraj, medicul unităţii ia măsurile necesare reducerii simptomelor de sevraj, în cazul în care este abilitat să o facă, sau prezintă pacientul pentru consult de specialitate.
Art. 110. (1) Când consumatorul de droguri inclus într-un program de asistenţă este transferat într-un alt loc de detenţie sau este eliberat, se fac, de asemenea, demersuri în vederea asigurării continuării tratamentului.
(2) Aceeaşi procedură este urmată şi în cazul consumatorilor de droguri minori, cazuri care sunt notificate de urgenţă şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului.
Art. 111. În ceea ce priveşte prevenirea consumului ilicit de droguri sunt luate măsuri de organizare a următoarelor tipuri de activităţi:
a) furnizarea, la primirea în penitenciare, a unor broşuri/pliante conţinând informaţii generale cu privire la riscurile existente în cazul consumului de droguri, precum şi asistenţa specifică disponibilă în acest caz;
b) organizarea de acţiuni de informare şi educare privind riscurile consumului de droguri, precum şi ale infectării cu HIV, hepatită B şi C, de către echipele multidisciplinare de asistenţă a consumatorilor;
c) organizarea unor activităţi specifice, cu participarea unor specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, a altor instituţii publice specializate, precum şi a unor organizaţii neguvernamentale de profil;
d) organizarea de programe speciale de informare, educare, consiliere, prevenire a recidivelor, pentru persoanele cu antecedente de consum.
SECŢIUNEA a 5-a
Prevenirea şi combaterea hepatitei virale
Art. 112. (1) Bolnavii de hepatită acută virală se internează în penitenciarele-spital cu secţii de boli infecţioase sau în secţii aparţinând spitalelor din reţeaua Ministerului Sănătăţii, în primele 24 de ore de la depistare.
(2) Anunţarea suspiciunii de caz se face telefonic, în primele 24 de ore, epidemiologului coordonator zonal.
(3) Cazurile confirmate se declară nominal prin fişa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă, care se înaintează epidemiologului coordonator.
Art. 113. (1) La externarea din spital a bolnavului cu hepatită virală, medicul din penitenciar respectă întocmai recomandările menţionate pe biletul de ieşire de către medicul specialist de boli infecţioase privind tratamentul, regimul alimentar şi perioada scutirii de muncă.
(2) Dispensarizarea bolnavului se realizează conform normelor Ministerului Sănătăţii în vigoare.
(3) Evidenţa foştilor bolnavi de hepatită acută virală, precum şi a purtătorilor de Ag HBs se păstrează la cabinetul medical împreună cu fişele de anchetă epidemiologică, fişa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă şi analizele de laborator efectuate atât lor, cât şi contacţilor.
Art. 114. Pentru prevenirea şi combaterea hepatitei virale, personalul medico-sanitar ia următoarele măsuri:
a) asigură supravegherea sanitară a condiţiilor de mediu, în special aprovizionarea cu apă potabilă, hrănirea efectivelor şi îndepărtarea reziduurilor;
b) verifică condiţiile pentru menţinerea unei bune igiene personale a deţinuţilor;
c) asigură respectarea precauţiilor universale;
d) asigură efectuarea sterilizării corecte a instrumentarului stomatologic şi chirurgical, în concordanţă cu metodologia cuprinsă în ordinele în vigoare emise de Ministerul Sănătăţii;
e) asigură efectuarea tratamentelor injectabile numai cu seringi de unică folosinţă;
f) asigură educaţia pentru sănătate privind deprinderile igienice, modurile şi căile de transmitere a acestei afecţiuni.
Art. 115. (1) Pentru hepatita cu transmitere enterală, supravegherea contacţilor din cameră şi de la locul de muncă se realizează timp de 30 de zile, clinic - zilnic şi prin examene de laborator (TGP, bilirubină) - la începutul perioadei de supraveghere, cu repetare la 14 zile.
(2) În unitate se realizează decontaminarea continuă şi terminală a camerei unde a fost cazat bolnavul.
(3) Se iau măsuri pentru a asigura igiena alimentaţiei, a apei şi igiena personală a deţinuţilor.
(4) Vesela şi lenjeria contacţilor sunt spălate şi dezinfectate separat, folosindu-se substanţe clorigene.
(5) Se efectuează dezinsecţii.
Art. 116. Pentru hepatita cu transmitere parenterală, supravegherea clinică şi cu laboratorul a contacţilor se realizează timp de 3 luni pentru hepatita acută tip B şi două luni pentru hepatita acută tip C; pentru contacţii direcţi ai cazului de hepatita acută tip B se face determinarea Ag HBs, iar în cazul în care rezultatul este negativ, se recomandă efectuarea vaccinării împotriva hepatitei B.
SECŢIUNEA a 6-a
Prevenirea şi combaterea tuberculozei activ-evolutive pulmonare şi extrapulmonare
Art. 117. Diagnosticarea, tratamentul şi supravegherea bolnavilor de tuberculoză se realizează în conformitate cu prevederile Programului Naţional de Control al Tuberculozei.
Art. 118. (1) În cazul existenţei unei suspiciuni de tuberculoză pulmonară, persoana privată de libertate este mutată în camera de izolare respiratorie din penitenciar, iar la confirmarea diagnosticului este internată de îndată în penitenciarul-spital cu secţie de pneumologie la care unitatea este arondată.
(2) Cazurile de tuberculoză extrapulmonară sunt internate în secţiile de boli interne ale penitenciarelor-spital care au în structură şi secţii de pneumologie, conform arondării.
Art. 119. Alimentaţia bolnavilor de tuberculoză este asigurată în conformitate cu recomandările medicului specialist şi cu normele legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
Art. 120. Faza de continuare a tratamentul tuberculostatic direct observat se poate realiza, în situaţia bolnavului necontagios, cu toleranţă şi complianţă bună la tratament, în unităţile penitenciare, pacienţii fiind cazaţi în camere special destinate.
Art. 121. Bolnavii de tuberculoză care au încheiat tratamentul tuberculostatic direct observat nu necesită izolare în camere TBC şi nu mai primesc normă de hrană specială, chiar dacă rămân în evidenţă pe toată perioada detenţiei.
SECŢIUNEA a 7-a
Starea igienico-sanitară a locurilor de detenţie
Art. 122. Administraţia locului de deţinere se obligă să se încadreze în standardele stabilite de organismele naţionale şi internaţionale privind asigurarea condiţiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătăţii persoanelor aflate în custodie.
Art. 123. Personalul medico-sanitar verifică periodic condiţiile igienico-sanitare din unităţile penitenciare, informează conducerea asupra disfuncţionalităţilor constatate şi propune măsuri pentru remedierea lor. Directorul penitenciarului analizează rapoartele şi propunerile medicului-şef şi ia măsurile ce se impun. În cazul în care cele sesizate nu sunt de competenţa sa, se solicită prezenţa unui medic igienist sau a epidemiologului coordonator zonal.
Art. 124. Întregul personal al unităţilor penitenciare pretinde persoanelor private de libertate să respecte măsurile de igienă individuală şi colectivă.
Art. 125. Pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătăţii persoanelor private de libertate, personalul medico-sanitar are următoarele obligaţii:
a) să verifice săptămânal condiţiile igienico-sanitare şi modul în care se asigură spaţiul de cazare, iluminarea naturală şi artificială, ventilaţia, încălzirea, apa potabilă, îndepărtarea apelor uzate şi a reziduurilor solide;
b) să supravegheze modul în care se asigură protecţia sanitară şi starea de întreţinere a instalaţiilor tehnico-sanitare şi să verifice prin analize dozimetrice, chimice şi bacteriologice lunare calitatea apei;
c) să controleze permanent modul în care se asigură măsurile în vederea realizării igienei individuale a persoanelor private de libertate, iar săptămânal, felul în care se asigură tunsul şi îmbăierea efectivelor;
d) să verifice dacă schimbarea lenjeriei de corp şi de pat se face conform ordinelor în vigoare, precum şi modul în care se asigură spălarea acestora;
e) să urmărească modul în care se asigură persoanelor private de libertate articolele de igienă personală;
f) să urmărească efectuarea analizelor de laborator şi examinarea clinică a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în zone cu risc epidemiologic crescut şi să interzică desfăşurarea acestor activităţi de cei necontrolaţi sau neavizaţi medical, conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii referitoare la metodologia privind examenul medical la angajarea în muncă, controlul medical periodic şi examenul medical la reluarea muncii;
g) să verifice lunar la locurile de muncă din incinta unităţii şi la punctele de lucru exterioare modul în care se asigură aprovizionarea cu apă potabilă, servitul hranei, spălatul pe mâini, folosirea cănilor individuale, îndepărtarea apei uzate şi folosirea echipamentului de protecţie;
h) să deruleze programe de educaţie pentru sănătate.
Art. 126. (1) Personalul medico-sanitar realizează controlul zilnic al stării de igienă la blocul alimentar, verificând calitatea, termenele de garanţie, modul de depozitare a alimentelor care urmează să fie preparate, respectarea circuitului alimentelor, astfel ca fazele salubre să nu se intersecteze cu fazele insalubre ale preparării hranei, dacă probele alimentare sunt păstrate corespunzător timp de 48 de ore.
(2) Personalul medico-sanitar verifică şi dacă există suficiente materiale pentru realizarea curăţeniei şi a dezinfecţiei zilnice la blocul alimentar, cum ar fi detergent, substanţe clorigene etc.
Art. 127. (1) Hrana este dată în consum în maximum două ore de la preparare.
(2) Consemnarea calităţii hranei se face de către personalul medico-sanitar într-un registru păstrat la blocul alimentar.
Art. 128. Medicul de unitate răspunde pentru realizarea controlului medical periodic în sectoarele cu risc epidemiologic crescut, conform reglementărilor în vigoare.
Art. 129. Asistentul de igienă sau, în lipsa acestuia, un asistent desemnat de medicul-şef realizează zilnic triajul epidemiologic la blocul alimentar şi va ţine evidenţa acestuia.
Art. 130. Personalul medico-sanitar supraveghează şi verifică condiţiile igienico-sanitare ale punctului comercial din incinta unităţii penitenciare, inclusiv sub aspectul calităţii produselor comercializate şi al stării de sănătate a personalului care îl deserveşte.
Art. 131. Medicul-şef anunţă imediat conducerea unităţii dacă există deficienţe pe linie de igienă a alimentaţiei. Situaţiile cu risc epidemiologic sunt anunţate imediat epidemiologului coordonator zonal şi Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
SECŢIUNEA a 8-a
Autorizarea sanitară
Art. 132. (1) Conducerea unităţilor penitenciare sau a penitenciarelor-spital are obligaţia să solicite şi să deţină, conform legii, autorizaţie sanitară de funcţionare.
(2) Autorizarea sanitară de funcţionare se acordă de către direcţiile de sănătate publică abilitate, în conformitate cu normele în vigoare.
Art. 133. (1) La cabinetul medical se păstrează dosarul de unitate al condiţiilor igienico-sanitare, care cuprinde: fişa de obiectiv, procesul-verbal de constatare a condiţiilor igienicosanitare şi autorizaţia sanitară de funcţionare.
(2) Orice modificare survenită în condiţiile igienico-sanitare se consemnează în dosarul de unitate, cu înştiinţarea conducerii unităţii, pentru luarea măsurilor care se impun.
Art. 134. Autorizaţiile sanitare de funcţionare se vizează la termenele prevăzute de autoritatea de sănătate publică care le-a eliberat.
Art. 135. Între două avizări, în cazul în care elementele care au stat la baza autorizării se modifică, unitatea cere direcţiilor de sănătate publică demararea procedurilor în vederea emiterii unei noi autorizaţii sanitare de funcţionare.
SECŢIUNEA a 9-a
Raportarea activităţii de epidemiologie şi igienă
Art. 136. (1) Medicii din cadrul cabinetelor medicale din penitenciare sau din centrele de reeducare, medicii specialişti din ambulatoriile penitenciarelor-spital, laboratoarele de analize medicale şi secţiile de boli infecţioase sunt obligaţi să raporteze epidemiologului coordonator zonal şi Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor evenimentele epidemiologice şi igienico-sanitare care pun în pericol starea de sănătate a persoanelor private de libertate.
(2) Raportarea activităţii de epidemiologie şi igienă se realizează conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii.
Art. 137. Medicii de specialitate din secţiile de boli infecţioase au obligaţia să raporteze epidemiologului coordonator zonal şi Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor următoarele:
a) cazurile suspecte sau confirmate de holeră, pestă, febră recurentă, febră galbenă, febre hemoragice, lepră, imediat după depistare;
b) infecţia cu HIV/SIDA, la 24 de ore după confirmare;
c) alte cazuri de boli transmisibile, precum şi orice caz de boală infecţioasă, la 24 de ore după confirmare.
Art. 138. (1) În cazul focarului epidemic sau trenant trebuie transmise epidemiologului coordonator zonal şi Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor următoarele date:
a) la anunţare - locul izbucnirii, efectivul total, numărul de cazuri, numărul de decese, repartiţia cazurilor şi a deceselor pe grupe de vârstă, data de debut al focarului, data intervenţiei în focar, forme clinice, investigaţii, rezultate, măsuri luate;
b) ulterior, cabinetele medicale de unitate, cu/fără sprijinul specialistului din cadrul autorităţii de sănătate publică, comunică date privitoare la: numărul de cazuri şi de decese noi în focar, evoluţia clinică, date noi privind investigaţiile de laborator şi măsurile luate, sursa şi mecanismul de transmitere (presupuse sau stabilite prin ancheta epidemiologică), activitatea de prevenire şi control desfăşurată pe perioada de evoluţie a focarului (ultimul control, recomandările formulate, investigaţiile efectuate, măsurile aplicate, inclusiv sancţiunile);
c) data închiderii focarului.
(2) Decesele se raportează nominal Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
CAPITOLUL IV
Raportări
Art. 139. (1) Cabinetele medicale raportează de urgenţă Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi, după caz, medicilor epidemiologi coordonatori zonali următoarele date:
a) decesele survenite în rândul deţinuţilor;
b) bolile transmisibile cu raportare nominală (menţionate pe fişa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă);
c) apariţia unei epidemii în unitate;
d) cazuri de accidente şi agresiuni care pun în pericol viaţa deţinuţilor.
(2) Cabinetele medicale transmit, în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului, Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor referatul medical privind decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior producerii acestuia.
(3) Cabinetele medicale raportează săptămânal epidemiologului coordonator zonal:
a) boli diareice acute - pe perioada sezonului cald;
b) infecţii acute respiratorii - pe perioada sezonului rece;
c) infecţii cu virusul West Nile în teritoriul la risc, potrivit perioadelor de supraveghere stabilite de către Ministerul Sănătăţii.
(4) Cabinetele medicale raportează lunar Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor activitatea cabinetului medical.
(5) Cabinetele medicale raportează, de asemenea, lunar, penitenciarului-spital coordonator situaţiile privind furnizarea de servicii de asistenţă medicală primară şi de specialitate, în vederea înaintării acestora către casa de asigurări de sănătate.
(6) Cabinetele medicale raportează la sfârşitul semestrului I, până la data de 5 iulie, Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor următoarele date:
a) activitatea medicală, prin raportul de activitate medicală;
b) activitatea de medicină dentară, prin foaia de evidenţă a activităţii de medicină dentară;
c) activitatea laboratorului de tehnică dentară;
d) activitatea penitenciarului-spital, prin "Darea de seamă şi indicatorii de eficienţă ai secţiilor cu paturi, laboratoarelor şi cabinetelor de specialitate".
(7) Cabinetele medicale raportează anual, până la data de 10 ianuarie, Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor următoarele date:
a) activitatea medicală, prin raportul de activitate medicală;
b) activitatea de medicină dentară, prin foaia de evidenţă a activităţii de medicină dentară;
c) activitatea laboratorului de tehnică dentară;
d) activitatea penitenciarului-spital, prin "Darea de seamă şi indicatorii de eficienţă ai secţiilor cu paturi, laboratoarelor şi cabinetelor de specialitate".
Art. 140. Trimestrial şi ori de câte ori este nevoie, medicul-şef raportează în scris directorului penitenciarului şi medicilor epidemiologi coordonatori zonali principalele aspecte privind respectarea normelor de igienă şi starea de sănătate a efectivelor, propunând aplicarea măsurilor sanitare necesare.
Art. 141. Penitenciarele-spital raportează Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Şcolii Naţionale de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar şi casei de asigurări de sănătate datele solicitate privind activitatea desfăşurată, la termenele stabilite.
CAPITOLUL V
Drepturile şi obligaţiile persoanelor private de libertate
Art. 142. (1) Orice persoană privată de libertate are dreptul la respectarea demnităţii umane şi la un tratament nediscriminatoriu.
(2) Intervenţiile medicale se efectuează numai cu acordul persoanei private de libertate.
Art. 143. Examinarea medicală se efectuează cu respectarea confidenţialităţii şi intimităţii, cu excepţia cazurilor în care medicul solicită supraveghere suplimentară, pentru motive de siguranţă şi de menţinere a ordinii şi disciplinei.
Art. 144. (1) Informaţiile medicale cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care persoanele private de libertate îşi dau consimţământul scris sau în cazurile expres prevăzute de lege.
(2) În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale, implicaţi în tratamentul persoanelor private de libertate, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.
Art. 145. (1) Persoanele private de libertate pot solicita contra cost orice alt serviciu medical care nu este asigurat gratuit, conform prevederilor prezentului ordin.
(2) Persoanele private de libertate au dreptul să solicite şi să primească, la externarea din penitenciarul-spital, un rezumat scris cuprinzând diagnosticul, investigaţiile, tratamentul şi îngrijirile acordate pe perioada spitalizării.
(3) Persoanele private de libertate au dreptul să primească, la cerere, fotocopii ale documentelor medicale, cu excepţia rezultatelor examenelor de specialitate efectuate în cadrul şi până la definitivarea expertizelor medico-legale, precum şi a rapoartelor de expertiză medico-legală, în condiţiile legii.
(4) Persoana privată de libertate poate primi la cerere un referat medical asupra stării sale de sănătate.
Art. 146. Persoanele private de libertate sunt informate asupra stării lor de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra riscului neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la datele despre diagnostic şi prognostic.
Art. 147. (1) Persoanele private de libertate cu vârsta de peste 18 ani au dreptul să refuze o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia lor; consecinţele refuzului sau ale întreruperii actelor medicale sunt explicate pacientului.
(2) În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă consimţământul acestuia nu mai este necesar.
Art. 148. (1) Nicio persoană privată de libertate nu poate fi supusă, nici chiar cu consimţământul său, vreunui experiment ştiinţific sau medical.
(2) Pe parcursul executării pedepsei privative de libertate, persoanele private de libertate nu pot fi donatoare de sânge sau de organe decât pentru membrii de familie până la gradul al IV-lea.
Art. 149. În cazul în care la examenul medical se constată că persoana privată de libertate prezintă semne de violenţă sau declară că a fost supusă la rele tratamente, medicul are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi de a anunţa conducerea unităţii, care sesizează de îndată procurorul.
Art. 150. (1) În cazurile prevăzute în articolul precedent, persoana privată de libertate are dreptul de a cere să fie examinată de către un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de aceasta sau de un medic legist.
(2) Constatările medicului din afara sistemului penitenciar sunt consemnate în fişa medicală a persoanei private de libertate, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală după ce pacientul a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură.
(3) Cheltuielile ocazionate de aceste examene medicale se suportă de către solicitant.
Art. 151. Obligaţiile persoanelor private de libertate sunt următoarele:
a) să se prezinte la examenele profilactice şi periodice conform programării medicului unităţii;
b) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
c) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medicosanitar;
d) să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă;
e) să se supună măsurilor ce decurg din nerespectarea prevederilor legale în domeniu;
f) să respecte regulamentul de ordine interioară al unităţilor penitenciare.
Art. 152. Persoanelor private de libertate le sunt interzise deţinerea şi comercializarea de medicamente, precum şi consumul de medicamente fără prescripţie medicală.
Art. 153. Medicul unităţii poate restricţiona primirea sau cumpărarea de către persoanele private de libertate bolnave a unor alimente ori ţigări contraindicate în afecţiunile de care suferă.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 154. (1) Penitenciarele-spital îşi desfăşoară activitatea potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a penitenciarelor-spital, întocmit în baza normelor de organizare şi funcţionare stabilite de Ministerul Sănătăţii şi de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a penitenciarelor-spital, având avizul Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se aprobă de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 155. În situaţia în care persoanele private de libertate se află în imposibilitatea prezentării sau a transferului pentru prezentare la organele de urmărire penală ori la instanţele de judecată din motive medicale, medicul, cu cel mult 24 de ore înainte de data la care a fost citat, eliberează o adeverinţă medicală, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, pe care o va înainta acestora cu adresă de înaintare semnată de directorul unităţii.
Art. 156. (1) Personalul medico-sanitar din unităţi menţine o legătură permanentă cu autorităţile de sănătate publică teritoriale, în scopul informării epidemiologice reciproce şi al colaborării în rezolvarea problemelor apărute.
(2) În cazul apariţiei unor focare epidemice, medicul penitenciarului cere sprijinul autorităţii de sănătate publică în vederea stabilirii măsurilor ce se impun.
Art. 157. Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor evaluează activitatea personalului medico-sanitar din unităţile subordonate şi acordă sprijin şi îndrumare pentru asigurarea stării de sănătate a efectivelor.
Art. 158. (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.
(3) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile Ordinului ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii publice nr. 1.361/C/1.016/2007 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 6 iulie 2007.
(4) Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor va elabora proceduri operaţionale unitare, care pot fi adaptate de către fiecare unitate la specificul propriu.
Ministrul justiţiei, Alina Mihaela Bica
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textApreciati acest articol
Adauga un comentariu