Ordin nr. 125/2012 privind asigurarea asistentei medicale persoanelor private de libertate (I)
Ordin nr. 125 din 09.02.2012
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 124 din 21/02/2012
privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Intrare in vigoare: 21.02.2012
Nr. 429/125
Ministerul Justiţiei
Ministerul Sănătăţii
Având în vedere prevederile art. 50-52 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 23 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003 şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 386/2004 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, precum şi ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul justiţiei şi ministrul sănătăţii emit următorul ordin:
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. (1) În sensul prezentului ordin, sintagmele de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) persoană privată de libertate - persoana aflată în executarea unei pedepse privative de libertate, a unei măsuri educative de internare într-un centru de reeducare sau în arest preventiv;
b) intervenţie medicală - orice examinare, tratament medical în scop preventiv, terapeutic sau de reabilitare;
c) asistenţă medicală - aplicarea tuturor măsurilor profilactice, curative şi recuperatorii pentru asigurarea stării de sănătate;
d) asistenţă medicală primară - furnizarea îngrijirilor de sănătate cuprinzătoare, de prim contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa acesteia;
e) asistenţă medicală de urgenţă - totalitatea serviciilor medicale acordate în condiţii critice care pun în pericol viaţa pacientului;
f) asistenţă medicală de specialitate - furnizarea de servicii medicale clinice şi paraclinice în regim ambulatoriu şi servicii de medicină dentară.
Art. 2. Persoanele private de libertate sunt asigurate cu plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate de la bugetul de stat prin sume cu destinaţie specială, prin bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 3. (1) Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor private de libertate este garantat.
(2) Persoanele private de libertate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente.
(3) Serviciile de asistenţă medicală şi medicamentele sunt asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din fondurile unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate cu această destinaţie, şi din alte surse, potrivit legii.
Art. 4. De asigurarea stării de sănătate a persoanelor private de libertate sunt responsabile administraţia penitenciară şi structurile sanitare publice, în condiţiile legii.
Art. 5. Pentru asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară, care cuprinde: cabinete de medicină primară, cabinete de medicină dentară, infirmerii, cabinete de specialitate, penitenciare-spital şi mijloace de transport medical.
Art. 6. Cabinetele medicale, infirmeriile şi penitenciarelespital funcţionează şi se dotează potrivit normelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 7. (1) Reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este încadrată cu personal calificat, respectiv medici, farmacişti, biologi, biochimişti, psihologi, personal medico-sanitar cu studii superioare sau medii, personal sanitar auxiliar, personal de deservire, potrivit normelor Ministerului Sănătăţii şi ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2) Asistenţa medicală din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se acordă cu respectarea standardelor terapeutice stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional prin ordin al ministrului sănătăţii şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, în lipsa acestora, a standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective.
CAPITOLUL II
Asistenţa medicală
SECŢIUNEA 1
Organizarea activităţii de asistenţă medicală primară
Art. 8. (1) Asistenţa medicală primară pentru persoanele private de libertate se asigură în cabinete organizate în acest scop la nivelul fiecărei unităţi penitenciare.
(2) Personalul medico-sanitar se subordonează mediculuişef, care la rândul său se subordonează directorului unităţii penitenciare.
(3) Îndrumarea metodologică a cabinetelor medicale din unităţile penitenciare se realizează de către penitenciarul-spital coordonator şi Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4) Programul de activitate al personalului medical din unităţile penitenciare este întocmit de către medicul-şef şi avizat de către directorul unităţii.
(5) Programul de lucru al medicilor este de 7 ore/zi, în zilele lucrătoare.
(6) În penitenciarele unde îşi desfăşoară activitatea cel puţin 2 medici, asistenţa medicală poate fi asigurată în program alternativ, dimineaţa şi după-amiaza.
(7) Numărul de asistenţi medicali angajaţi şi programul acestora vor fi prevăzute astfel încât să poată fi asigurată asistenţa medicală permanentă.
Art. 9. Personalul cabinetului medical îndeplineşte, potrivit competenţei, următoarele atribuţii:
a) acordă asistenţă medicală de urgenţă în caz de boală sau accident;
b) acordă asistenţă medicală generală, profilactică şi curativă;
c) asigură controlul medical la primire, transfer şi liberare din penitenciar;
d) asigură controlul medical periodic conform legislaţiei în vigoare;
e) urmăreşte evoluţia stării de sănătate a persoanelor private de libertate şi aplică măsurile terapeutice necesare;
f) aplică măsuri de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile conform legislaţiei sanitare în vigoare;
g) acordă îngrijiri medicale în infirmerie cazurilor de îmbolnăvire care necesită supraveghere medicală permanentă şi care nu impun internarea în spital;
h) recomandă internarea în unităţi spitaliceşti, în situaţia în care nu are posibilităţi de diagnostic şi tratament, precum şi în caz de boli transmisibile pentru care internarea este obligatorie;
i) stabileşte necesarul de medicamente şi materiale sanitare pentru buna desfăşurare a activităţii medicale;
j) urmăreşte respectarea strictă a normelor de igienă în toate sectoarele unităţii şi la locurile de muncă, înştiinţându-l pe conducătorul unităţii penitenciare cu privire la eventualele disfuncţionalităţi;
k) desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate în vederea însuşirii de către persoanele private de libertate a cunoştinţelor necesare cu privire la igiena individuală şi colectivă, igiena mediului, prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru formarea deprinderilor igienice.
Art. 10. Personalul medical are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru întocmirea:
a) documentaţiei medicale necesare prezentării persoanelor private de libertate la comisia de expertiză a capacităţii de muncă sau pentru revizuirea unei decizii a acestei comisii;
b) documentaţiei medicale necesare prezentării la comisia de evaluare a persoanelor cu handicap în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap sau reevaluării gradului de handicap;
c) referatelor medicale, la solicitarea organelor abilitate sau în urma cererii formulate de persoanele private de libertate.
SECŢIUNEA a 2-a
Măsuri la primirea în penitenciar şi pe perioada de observarecarantinare
Art. 11. (1) La primirea într-o unitate penitenciară persoanele private de libertate nou-intrate, venite prin transfer, reprimite de la organele de cercetare penală, din întreruperea executării pedepsei, după evadare sau la prezentarea din învoire sunt supuse următoarelor măsuri:
a) efectuarea unui examen clinic general, cu scopul depistării semnelor evidente de agresiune, adicţii, tulburări psihice, risc de suicid, depistării bolilor infectocontagioase şi parazitare care impun izolare de colectivitate până la vindecare sau internare într-o unitate spitalicească de profil şi cunoaşterii antecedentelor patologice şi afecţiunilor cronice care impun instituirea deîndată a unei terapii medicamentoase adecvate şi regim alimentar;
b) aplicarea măsurilor igienico-sanitare adaptate fiecărui caz;
c) efectuarea îmbăierii;
d) îmbrăcarea cu ţinută civilă curată, personală sau asigurată de către administraţia unităţii de deţinere, precum şi dotarea cu obiecte de toaletă individuală.
(2) Examinarea medicală va fi consemnată în fişa medicală şi în Registrul de consultaţii punct primire deţinuţi.
Art. 12. (1) În situaţia prezentării pentru primirea în unitate a unei persoane private de libertate bolnave, care necesită internare în spital sau examinări medicale suplimentare, medicul recomandă internarea/consultul medical într-un penitenciarspital sau, după caz, în spitalul cel mai apropiat din reţeaua Ministerului Sănătăţii ori a altor ministere cu reţea sanitară proprie, consemnând recomandarea în fişa medicală şi în Registrul de consultaţii punct primire deţinuţi.
(2) Internarea/Consultul medical în cazul unei persoane private de libertate condamnate se va realiza de către administraţia penitenciară.
(3) Internarea/Consultul medical în cazul unei persoane private de libertate arestată preventiv, aflată în cursul judecăţii, se va realiza de către organele de poliţie care au asigurat prezentarea.
Art. 13. (1) Persoanele private de libertate nou-intrate sau venite din întreruperea executării pedepsei sunt cazate separat de celelalte persoane, în secţia pentru observare-carantinare, în vederea realizării supravegherii clinice şi epidemiologice de 21 de zile, respectându-se următoarele reguli igienico-sanitare:
a) servirea mesei, spălarea şi depozitarea veselei se asigură separat;
b) îmbăierea, schimbarea lenjeriei de corp şi a cazarmamentului, precum şi spălarea acestora se efectuează separat;
c) respectarea, pe cât posibil, a cazării corespunzător tranşelor de depunere sau pe intervale de timp cât mai mici între primul şi ultimul intrat (maximum 7 zile).
(2) În perioada de supraveghere clinică şi epidemiologică, personalul medico-sanitar supraveghează starea de sănătate a persoanelor private de libertate, modul în care se respectă regulile de igienă individuală şi colectivă şi desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate.
Art. 14. (1) În termen de maximum 72 de ore de la primire se efectuează examinarea medicală la depunere. Aceasta constă în: anamneză, examinare clinică şi stabilirea diagnosticului clinic la depunere.
(2) Examinarea medicală se consemnează în registrul de consultaţii şi în fişa medicală.
(3) Cu aceeaşi ocazie se efectuează prima doză a vaccinării cu anatoxină tetanică în schema accelerată, având în vedere antecedentele vaccinale necunoscute, pentru cazurile care nu au contraindicaţii şi se recoltează sânge pentru examen VDRL.
(4) Pe perioada de supraveghere clinică şi epidemiologică, pentru a veni în sprijinul stabilirii stării de sănătate a persoanei private de libertate se pot efectua:
a) un set minim de examinări paraclinice de laborator (hemoleucogramă, examen sumar de urină, glicemie, TGO, TGP etc.);
b) electrocardiogramă;
c) examene de specialitate suplimentare.
(5) Este obligatorie efectuarea unui examen pneumoftiziologic la pacienţii cu semne clinice care ridică suspiciunea unei tuberculoze pulmonare (tuse, scădere ponderală, transpiraţii, febră, astenie, durere toracică) sau la cei cu tuberculoză în antecedente.
Art. 15. La sfârşitul perioadei de supraveghere clinică şi epidemiologică, pe baza examinărilor clinice şi a investigaţiilor paraclinice, se stabilesc starea de sănătate şi capacitatea de a presta muncă ale persoanei private de libertate şi se înscriu datele în fişa medicală.
SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa medicală primară
Art. 16. (1) Serviciile furnizate în cadrul asistenţei medicale primare sunt următoarele:
a) servicii profilactice (imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi lăuziei, depistarea activă a riscului de îmbolnăvire pentru diverse afecţiuni la persoanele cu risc crescut şi controale medicale periodice);
b) servicii curative (pentru afecţiuni acute sau cronice);
c) servicii medicale pentru situaţii de urgenţă.
(2) Asistenţa medicală primară este acordată de medici de familie/medici de medicină generală, posesori ai Certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, avizat anual, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia în vigoare.
PARAGRAFUL 1
Servicii profilactice
Art. 17. (1) Vaccinarea persoanelor private de libertate se efectuează cu respectarea strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie şi, de asemenea, cu respectarea modului de administrare, a contraindicaţiilor, a modului de asociere cu alte vaccinuri, a păstrării corecte.
(2) Evidenţa vaccinărilor persoanelor private de libertate se realizează în registrul unic de vaccinări.
Art. 18. (1) Vaccinarea cu anatoxină tetanică în schema accelerată se realizează cu 3 doze de 0,5 ml i. m. la interval de 14 zile. Revaccinarea se realizează la un an şi 5 ani cu 0,5 ml i. m.
(2) Pentru contacţii direcţi ai cazurilor de hepatită acută tip B se va face determinarea Ag HBs, iar în cazul în care rezultatul este negativ se va recomanda efectuarea vaccinării împotriva hepatitei B.
(3) Vaccinarea antigripală se realizează în sezonul preepidemic, în perioada 1 octombrie-31 decembrie, în special pentru persoanele private de libertate care lucrează în sectoarele cu risc epidemiologic şi pentru cei cu vârsta mai mare de 65 de ani sau cu afecţiuni cronice cardiovasculare, pulmonare, metabolice, renale sau cu imunosupresie. Pentru a primi vaccin antigripal din fondurile Ministerului Sănătăţii, catagrafia cu persoanele eligibile la vaccinarea antigripală, întocmită de unităţile penitenciare, este transmisă în timp util autorităţilor de sănătate publică teritoriale, pentru a fi inclusă în propriile catagrafii, serviciile de inoculare urmând să fie asigurate de către personalul medical din unităţile penitenciare. Serviciile de inoculare a vaccinului antigripal pot fi raportate în sistemul de asigurări sociale de sănătate numai în condiţiile în care acestea sunt recomandate şi reglementate de Ministerul Sănătăţii ca acţiuni de sănătate publică.
(4) Vaccinarea în focare sau alte situaţii epidemiologice cu risc se realizează la indicaţia medicilor epidemiologi, în conformitate cu indicaţiile Ministerului Sănătăţii.
(5) Alte vaccinări se realizează în campaniile organizate de Ministerul Sănătăţii.
Art. 19. (1) Medicii din unităţile penitenciare efectuează controlul medical al persoanelor private de libertate. Acesta se realizează în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(2) Rezultatele controlului medical se consemnează în fişa medicală.
Art. 20. Medicul-şef se ocupă de supravegherea stării de sănătate a persoanelor private de libertate care prestează muncă, inclusiv de realizarea examenului medical la propunerea de începere a activităţii şi a examenului medical periodic.
Art. 21. (1) Medicii au obligaţia de a lua în evidenţă persoana privată de libertate gravidă încă de la primirea în penitenciar, aceasta urmând a fi dispensarizată potrivit recomandărilor medicului specialist de obstetrică-ginecologie, cu respectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii, şi vaccinată antitetanic, conform legislaţiei sanitare în vigoare.
(2) Persoana privată de libertate gravidă efectuează un test serologic pentru sifilis de două ori în timpul sarcinii: în trimestrul I, cât mai precoce, şi după a 28-a săptămână de sarcină.
(3) Persoana privată de libertate gravidă beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar şi de condiţii de muncă potrivit normelor legale.
(4) Persoana privată de libertate gravidă cu evoluţie normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii într-un compartiment de specialitate al unui penitenciarspital.
(5) Persoana privată de libertate cu evoluţie complicată a sarcinii este internată de îndată într-un compartiment de specialitate al unui spital din reţeaua sanitară proprie sau din reţeaua Ministerului Sănătăţii.
(6) Penitenciarul-spital în care se află persoana privată de libertate gravidă ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii.
(7) Administraţia penitenciară asigură condiţiile necesare pentru ca mama condamnată, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul, într-o unitate penitenciară, până la împlinirea vârstei de un an.
Art. 22. Persoanele private de libertate gravide sau cele care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii mai mici de un an nu pot munci în mediu toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 8 ore şi li se asigură hrana pentru ele şi pentru copii potrivit normelor legale în vigoare.
Art. 23. (1) Copiilor aflaţi în îngrijirea mamelor private de libertate li se asigură efectuarea vaccinărilor, conform Programului naţional de vaccinări al Ministerului Sănătăţii.
(2) Vaccinurile se asigură prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(3) Asistenţa medicală şi urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a copilului prin examene de bilanţ se face de către un medic de familie/medic pediatru, cu respectarea prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
PARAGRAFUL 2
Asistenţa medicală curativă
Art. 24. Persoanele private de libertate sunt prezentate la cabinetul medical ca urmare a solicitării proprii, datorată unor acuze de boală sau conform unei programări, efectuată de către medic în cazul bolnavilor aflaţi în tratament sau dispensarizaţi.
Art. 25. (1) Fiecare examinare medicală se consemnează în registrul de consultaţii şi, cronologic, în fişa medicală a persoanei private de libertate.
(2) Persoana privată de libertate semnează pentru primirea medicaţiei în registrul de consultaţii sau în registrul de bolnavi cronici, după caz.
(3) Medicul semnează şi parafează toate înscrisurile din evidenţele primare ale cabinetului medical.
(4) Scutirile sunt consemnate de către medic atât în fişa medicală, cât şi în registrul de consultaţii.
(5) Tratamentele injectabile şi intervenţiile de mică chirurgie se consemnează în registrul de tratamente, pacientul semnând, de asemenea, la efectuarea lor.
Art. 26. Codificarea cazurilor noi de îmbolnăvire se face conform reglementărilor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii, numai în situaţiile când se precizează diagnosticul unei noi îmbolnăviri. Dacă se constată mai multe afecţiuni, se codifică fiecare dintre acestea.
Art. 27. Rezultatele examenelor paraclinice şi cele ale examenelor de specialitate efectuate pentru stabilirea diagnosticului se păstrează în fişa medicală, în ordine cronologică.
Art. 28. - Toate cazurile de internare în spital sau în infirmeria unităţii se înregistrează în registrul de internări în spital sau în registrul de internări în infirmerie.
Art. 29. (1) Persoanele private de libertate cu boli cronice, depistate cu ocazia primirii în unitate, inclusiv prin transfer, a controlului medical periodic sau prin examinări curente, sunt luate în evidenţă de cabinetul medical, sunt dispensarizate şi li se asigură tratamentul şi regimul alimentar corespunzătoare.
(2) Se iau în evidenţă şi se dispensarizează şi persoanele private de libertate care au fost obligate la tratament prin hotărâre judecătorească; departamentul evidenţă deţinuţi este obligat să anunţe în scris cabinetul medical privind persoanele faţă de care instanţa a dispus măsura obligării la tratament medical.
(3) Evidenţa bolnavilor cronici se ţine în registrul de bolnavi cronici.
(4) Controalele periodice la bolnavii dispensarizaţi se efectuează conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii.
Art. 30. (1) Bolnavii cu diabet zaharat sunt luaţi în evidenţă în registrul de bolnavi cronici şi dispensarizaţi conform normelor Ministerului Sănătăţii.
(2) Tratamentul se asigură în cadrul programelor naţionale de sănătate.
(3) Regimul alimentar acordat fiecărui deţinut cu diabet zaharat va corespunde recomandărilor medicului specialist şi normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
Art. 31. La indicaţia medicului, persoanele private de libertate cu boli cronice beneficiază de regim alimentar dietetic până la ameliorarea afecţiunilor; indicaţia este reevaluată lunar şi ţine cont de evoluţia stării de sănătate a pacientului şi de recomandările medicului specialist.
Art. 32. Persoanele private de libertate cu afecţiuni psihice se dispensarizează conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii.
Art. 33. (1) În fiecare penitenciar funcţionează o infirmerie formată din camere separate, cu circuite funcţionale distincte, având paturi la un singur rând, pentru internarea bolnavilor cu afecţiuni cronice reacutizate, care necesită supraveghere medicală, pentru izolarea celor cu boli infecţioase acute cu transmitere enterală, boli infecţioase acute cu transmitere aerogenă (altele decât TB), pentru tratamentul direct observat al bolnavilor de tuberculoză şi pentru persoanele aflate în refuz de hrană.
(2) Internarea bolnavilor în infirmerie se face numai la indicaţia medicului.
(3) Internarea se consemnează în registrul de internări în infirmerie; medicul are obligaţia de a completa, la internare, fişa de internare în infirmerie, care are numărul corespunzător înregistrării din registrul de internări în infirmerie.
(4) Vizita medicală se efectuează zilnic, evoluţia bolii fiind menţionată în fişa de internare în infirmerie.
(5) Prescrierea medicamentelor pentru bolnavii internaţi în infirmerie se consemnează în fişa de internare în infirmerie, bolnavul semnând în fişă pentru primirea medicaţiei la externare. Pentru zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale medicaţia poate fi prescrisă pentru 72 de ore. Administrarea medicamentelor în infirmerie se face sub supraveghere strictă.
(6) Acordarea regimului alimentar se stabileşte în funcţie de afecţiune, conform recomandărilor medicului curant sau, după caz, ale medicului specialist şi normelor legale în vigoare privind hrănirea persoanelor private de libertate.
Art. 34. Fişele de internare în infirmerie însoţesc fişa medicală a persoanei private de libertate la orice transfer. Pentru a avea o evidenţă a cazurilor internate în infirmerie, copiile fişelor de internare în infirmerie se păstrează la cabinetul medical, îndosariate cronologic.
PARAGRAFUL 3
Asistenţa medicală de urgenţă
Art. 35. (1) Urgenţele medico-chirurgicale sunt prezentate la cabinetul medical de îndată, unde medicul şi/sau asistentul medical iau/ia măsurile necesare în limita competenţei.
(2) Urgenţele medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate în unitate se prezintă la unitatea spitalicească cea mai apropiată, cu înştiinţarea conducerii penitenciarului privind situaţia ivită, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare sau, după caz, cu apelarea serviciului judeţean de ambulanţă.
Art. 36. (1) În vederea acordării primului ajutor în caz de urgenţă medicală la locurile de muncă şi în mijloacele de transport este necesară dotarea cu truse de prim ajutor.
(2) Trusele de prim ajutor sunt asigurate de beneficiarul forţei de muncă, respectiv de către unităţi, şi se află în gestiunea personalului de pază, escortare şi supraveghere.
SECŢIUNEA a 4-a
Asistenţa medicală de specialitate din ambulatoriu
Art. 37. (1) Asistenţa medicală de specialitate, clinică şi paraclinică, se realizează la nivelul cabinetelor de specialitate din unităţile penitenciare şi în ambulatoriile din structura penitenciarelor-spital.
(2) Asistenţa medicală de specialitate poate fi acordată şi în ambulatoriile de specialitate integrate din cadrul unităţilor sanitare aparţinând Ministerului Sănătăţii ori ale altor structuri medicale aparţinând ministerelor cu reţea sanitară proprie aflate în relaţii contractuale cu o casă de asigurări de sănătate.
(3) Serviciile de asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu se acordă la recomandarea medicului curant, în baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
SECŢIUNEA a 5-a
Asistenţa medicală dentară
Art. 38. (1) Serviciile de medicină dentară sunt acordate de către medici dentişti, prin cabinetele de medicină dentară din penitenciare, centre de reeducare şi penitenciare-spital.
(2) În cabinetele de medicină dentară îşi pot desfăşura activitatea şi asistenţi de medicină generală/dentară.
(3) Pe lângă cabinetele de medicină dentară se pot organiza laboratoare de tehnică dentară, încadrate cu tehnician dentar.
Art. 39. (1) Serviciile medicale de medicină dentară preventive şi tratamentele de medicină dentară prevăzute în normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum şi radiografiile dentare se asigură gratuit şi sunt decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate în condiţiile prevăzute de Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi de normele metodologice de aplicare a acestuia, partea de contribuţie personală nedecontată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate fiind suportată de la bugetul unităţii.
(2) Orice alt tratament de medicină dentară, cu excepţia celor prevăzute la alin. (1), solicitat de persoanele private de libertate se va efectua contra cost.
(3) Tratamentele protetice sunt asigurate conform prevederilor normelor metodologice de aplicare a Contractuluicadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
(4) Contravaloarea contribuţiei personale pentru tratamentele protetice se suportă de către persoana privată de libertate.
(5) În situaţia în care persoana privată de libertate şi-a pierdut funcţia masticatorie în perioada detenţiei, cu afectarea concomitentă şi a funcţiei digestive, şi se constată din analizarea veniturilor sale că nu are posibilităţi financiare necesare pentru plata contribuţiei personale, aceasta este suportată din bugetul unităţii în care execută pedeapsa, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.
(6) În cazul în care tratamentul protetic este necesar ca urmare a unui accident produs în timpul, din cauza şi în legătură cu munca la care a fost repartizată persoana privată de libertate sau din culpa dovedită a angajaţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, contravaloarea acestuia se suportă din bugetul unităţii.
Art. 40. (1) Prezentarea la consultaţie se face conform programării întocmite de medicul dentist, cu excepţia cazurilor urgente, când asistenţa de specialitate se acordă de îndată.
(2) Urgenţele chirurgicale oro-maxilo-faciale sunt transportate la cea mai apropiată unitate sanitară cu serviciu de specialitate.
Art. 41. Medicul dentist are şi următoarele atribuţii:
a) stabileşte formula dentară la primirea şi la liberarea din penitenciar şi o consemnează în fişa medicală a persoanei private de libertate;
b) consemnează, de asemenea, în fişa medicală consultaţiile şi tratamentele dentare efectuate;
c) efectuează lucrări protetice în laboratorul unităţii sau într-un laborator exterior cu care încheie contract;
d) întocmeşte devizul pentru eventuala plată a serviciului furnizat.
Art. 42. (1) Persoanele private de libertate care necesită şi solicită efectuarea unor lucrări protetice parţial decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pot fi transferate, pe baza unei programări prealabile, într-o unitate dotată cu laborator de tehnică dentară.
(2) Persoanele private de libertate aflate în penitenciarele unde nu sunt organizate laboratoare de tehnică dentară şi care solicită în scris lucrări protetice suportate integral din fonduri personale pot beneficia de servicii protetice în unitatea respectivă prin încheierea unui contract de colaborare cu un laborator exterior.
SECŢIUNEA a 6-a
Asistenţa medicală spitalicească
Art. 43. (1) Asistenţa medicală spitalicească se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare de profil acreditate, aflate în relaţii contractuale cu o casă de asigurări de sănătate.
(2) Serviciile medicale spitaliceşti se acordă de către medici de specialitate, în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(3) Internarea persoanelor private de libertate se face în baza biletului de internare, având ştampila unităţii, eliberat de către medicul unităţii, consecinţă a actului medical propriu, la recomandarea medicului specialist, prin decizie a organului judiciar, sau a oricărei urgenţe medico-chirurgicale.
(4) În cursul spitalizării se acordă servicii medicale preventive, curative, de recuperare şi/sau paliative.
(5) Contravaloarea medicamentelor prescrise se asigură din prevederile bugetare ale penitenciarelor-spital.
Art. 44. (1) Internarea în penitenciarele-spital se face în baza unei solicitări semnate de directorul penitenciarului şi de către medic.
(2) Aprobarea internării este dată de către directorul penitenciarului-spital sau de către înlocuitorul acestuia.
(3) Orice refuz de internare într-un penitenciar-spital sau spital din reţeaua sanitară publică se anunţă de îndată Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4) Dacă medicul unităţii consideră internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea persoanei private de libertate, se solicită transferul pacientului la un penitenciar-spital. În acest caz, persoanele private de libertate bolnave nu pot refuza internarea într-un penitenciar-spital.
SECŢIUNEA a 7-a
Asistenţa medicală a persoanelor aflate în refuz de hrană
Art. 45. În cazul în care o persoană privată de libertate refuză să primească hrana, personalul medical al locului de deţinere are obligaţia de a explica celui în cauză consecinţele deciziei sale asupra stării de sănătate.
Art. 46. Persoana privată de libertate aflată în refuz de hrană este transferată într-o cameră de refuz de hrană special destinată acestui scop, la nivelul infirmeriei.
Art. 47. Din ziua intrării în refuz de hrană, medicul examinează persoana privată de libertate zilnic sau ori de câte ori este necesar, consemnând evoluţia stării de sănătate în fişa medicală şi într-un registru anume destinat.
Art. 48. Toate manevrele medicale pentru refacerea stării de sănătate a persoanelor private de libertate aflate în refuz de hrană se efectuează cu acordul acestora, atât timp cât sunt conştiente şi au discernământul păstrat.
Art. 49. În situaţia în care starea sănătăţii se agravează din cauza refuzului de hrană sau al unor afecţiuni preexistente, persoana privată de libertate este transferată ori, după caz, internată într-o unitate spitalicească.
SECŢIUNEA a 8-a
Asistenţa medicală în timpul executării unei sancţiuni disciplinare
Art. 50. Persoanele care execută măsuri disciplinare beneficiază în continuare de asistenţă medicală.
Art. 51. Avizul medicului este obligatoriu în cazul aplicării şi executării sancţiunii cu izolarea asupra unei persoane private de libertate.
Art. 52. Personalul medical vizitează zilnic persoanele private de libertate aflate în executarea măsurilor disciplinare cu izolare, propunând conducerii unităţii suspendarea măsurii disciplinare în cazul în care evoluţia stării de sănătate a acestora o impune.
SECŢIUNEA a 9-a
Asistenţa medicală în caz de transfer
Art. 53. Persoanelor private de libertate sosite în penitenciar prin transfer, imediat după identificare şi percheziţie, li se aplică măsurile prevăzute la art. 11.
Art. 54. (1) În vederea transferării într-o altă unitate penitenciară, compartimentul evidenţă prezintă cabinetului medical, cu cel puţin 24 de ore înainte de data transferului, tabelul cu persoanele private de libertate ce urmează a fi transferate.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt examinate clinic, diagnosticul consemnându-se în registrul de consultaţii, precum şi în fişa medicală.
(3) Fişa medicală însoţeşte persoana privată de libertate, făcând parte integrantă din dosarul individual al acesteia.
Art. 55. Bolnavii care prezintă afecţiuni acute sunt suspecţi, contacţi sau bolnavi de o afecţiune infectocontagioasă, prezintă pusee evolutive ale unor boli cronice sau sunt în stare gravă nu sunt transferaţi într-un alt penitenciar.
Art. 56. Transferul nu se efectuează în situaţia în care penitenciarul este în carantină, persoanele private de libertate se află în perioada de observare-carantinare sau în cazul în care transferul pune în pericol sănătatea acestora, excepţie făcând urgenţele medico-chirurgicale care impun internarea într-o unitate spitalicească.
Art. 57. Persoanelor private de libertate care sunt transferate şi sunt în evidenţă cu afecţiuni în cazul cărora întreruperea tratamentului le pune în pericol starea de sănătate li se asigură medicaţia pe perioada transferului.
Art. 58. Bolnavii cu afecţiuni infectocontagioase se transferă în vederea internării la penitenciarul-spital numai cu ambulanţele, cu respectarea criteriilor de separaţie epidemiologică.
Art. 59. Persoanele private de libertate aflate în tranzit beneficiază de asistenţă medicală în aceleaşi condiţii ca persoanele private de libertate din unitatea în care efectuează tranzitul, personalul medical având acces la fişa medicală a acestora în vederea cunoaşterii stării de sănătate.
SECŢIUNEA a 10-a
Asistenţa medicală la liberare
Art. 60. (1) La liberare, persoanele private de libertate sunt examinate medical, concluziile înscriindu-se în fişa medicală, cu consemnarea orei la care s-a realizat examinarea.
(2) Fişa medicală se păstrează şi se arhivează conform normelor în vigoare privind arhivarea documentelor medicale.
Art. 61. (1) La liberarea unei persoane private de libertate care este în tratament pentru o boală infecţioasă sau a fost contact cu o boală infecţioasă se anunţă autoritatea de sănătate publică în a cărei zonă teritorială îşi are domiciliul.
(2) Anunţarea se face prin adresă scrisă de către medicul-şef, prin serviciul secretariat. Copia adresei se ataşează la fişa medicală.
Art. 62. În cazul persoanelor private de libertate dependente de droguri, incluse într-un program integrat de tratament, se întreprind demersurile necesare asigurării continuităţii tratamentului şi după liberare.
Art. 63. (1) Persoanele private de libertate ce urmează a fi liberate pot obţine, la cerere, contra cost, într-un număr de exemplare justificat, fotocopii ale fişei medicale.
(2) Dacă acestea nu dispun de mijloacele băneşti necesare, cheltuielile prevăzute la alin. (1) sunt suportate de către administraţia locului de deţinere.
(3) Sunt considerate persoane fără mijloace băneşti persoanele private de libertate care nu au sau nu au avut în ultimele 60 de zile sume de bani disponibile în fişa contabilă nominală sau în contul personal.
(4) Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al persoanei private de libertate, poate obţine, contra cost, o fotocopie a fişei medicale.
(5) Datele cu caracter personal ale persoanelor private de libertate sunt confidenţiale, potrivit legii.
Art. 64. În cazul în care starea sănătăţii o impune sau persoana privată de libertate ce urmează a fi liberată se află deja, din motive de boală, într-un penitenciar-spital, se vor face demersuri pentru internarea sa într-o unitate spitalicească de profil aparţinând reţelei sanitare publice.
SECŢIUNEA a 11-a
Acordarea medicamentelor
Art. 65. (1) Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamentele prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.
(2) Medicamentele achiziţionate conform prevederilor legale sunt deţinute, gestionate şi eliberate către cabinetele medicale de unitate de către unităţile farmaceutice din structura unităţilor penitenciare, autorizate de Ministerul Sănătăţii.
(3) Persoanele private de libertate beneficiază de:
a) medicamente asigurate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din fondurile unităţilor din sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobate cu această destinaţie;
b) medicamente, produse naturiste sau suplimente nutritive achiziţionate din fonduri proprii ale persoanelor private de libertate, cu condiţia ca ele să fie recomandate de medicul unităţii sau de un medic specialist.
Art. 66. Prescrierea medicamentelor se face numai de către medici, în limita specialităţii acestora, cu excepţia medicilor aflaţi în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate ca medici de familie, care pot prescrie şi alte medicamente, la recomandarea specialiştilor din unităţile medicale ambulatorii sau spitaliceşti, conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Art. 67. Medicamentele cu şi fără contribuţie personală decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt prescrise pe formularul de prescripţie medicală pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, care este formular cu regim special, unic pe ţară. Prescripţia medicală se întocmeşte în 3 exemplare, dintre care două exemplare (originalul şi o copie) se depun la farmacie şi al treilea exemplar rămâne la medicul care a eliberat prescripţia. Numărul de medicamente şi perioada pentru care sunt prescrise unui bolnav în cadrul unei consultaţii - în afecţiuni acute, subacute sau cronice - sunt stabilite prin Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi prin normele metodologice de aplicare a acestuia.
Art. 68. (1) Medicamentele se eliberează prin cabinetele medicale de unitate, pentru o perioadă de 3-10 zile, atât pentru afecţiunile acute şi subacute, cât şi pentru afecţiunile cronice.
(2) Persoana privată de libertate semnează de primire în registrul de consultaţii, respectiv în registrul de bolnavi cronici, pentru medicamentele achiziţionate din fondurile unităţilor penitenciare şi pentru medicamentele cu şi fără contribuţie personală decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, şi în registrul de medicamente personale, pentru cele achiziţionate din fonduri proprii.
Art. 69. (1) Administrarea medicamentelor antidiabetice, tuberculostatice, antiepileptice, antipsihotice, anxiolitice, hipnotice şi sedative, precum şi a altor medicamente, la recomandarea medicului, se face strict supravegheat, în funcţie de caz.
(2) Persoana privată de libertate semnează pentru primirea acestor medicamente, la fiecare administrare, într-o evidenţă specială.
Art. 70. La nivelul fiecărui cabinet medical de unitate se constituie aparatul de urgenţă, conform componenţei şi precizărilor cuprinse în anexa nr. 1. Completarea baremului se face pe baza condicii de prescripţii medicale de la oficina locală de distribuţie, iar pentru medicamentele eliberate persoana privată de libertate semnează de primire în registrul de consultaţii.
Art. 71. (1) Persoanele private de libertate pot solicita achiziţionarea de medicamente, produse naturiste sau suplimente nutritive numai la recomandarea unui medic consultant, cu avizul medicului unităţii, în baza unei prescripţii medicale întocmite în două exemplare, un exemplar însoţind în mod obligatoriu medicamentele achiziţionate, iar contravaloarea acestora se suportă integral de acestea.
(2) Medicamentele sunt achiziţionate prin grija unităţii, fără a afecta cuantumul săptămânal al sumelor din care persoanele private de libertate pot efectua cumpărături.
Art. 72. Medicamentele achiziţionate se înregistrează la nivelul cabinetului medical în registrul de medicamente personale şi se gestionează separat de medicamentele unităţii.
Art. 73. (1) În cazul de liberării, persoana privată de libertate primeşte medicamentele personale existente la cabinetul medical, pe bază de semnătură.
(2) În cazul de transferului, medicamentele sunt predate cu proces-verbal şefului de escortă, pentru ca la unitatea unde se transferă persoana privată de libertate să poată beneficia de administrarea lor, cu avizul medicului.
SECŢIUNEA a 12-a
Procurarea dispozitivelor medicale
Art. 74. (1) Procurarea dispozitivelor medicale se face pe baza recomandării medicului specialist şi în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(2) Contravaloarea contribuţiei personale pentru dispozitivele medicale este suportată de către beneficiar.
(3) Ochelarii de vedere şi bateriile pentru protezele auditive nu sunt suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, contravaloarea acestora fiind suportată de solicitant.
(4) În cazul unui accident produs în timpul, din cauza şi în legătură cu munca la care persoana privată de libertate a fost repartizată sau din culpa dovedită a angajaţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, contravaloarea dispozitivelor medicale este suportată din bugetul unităţii penitenciare ori de către persoana privată de libertate, dacă aceasta este vinovată de producerea accidentului de muncă sau infirmitatea se datorează unei autoagresiuni.
SECŢIUNEA a 13-a
Efectuarea expertizei medico-legale
Art. 75. Directorul penitenciarului şi medicul-şef au obligaţia să prezinte persoanele private de libertate, în vederea efectuării expertizelor medico-legale, la instituţiile de medicină legală teritoriale, respectând cerinţele organului judiciar ori ale instanţei de judecată.
Art. 76. Medicii au obligaţia de a întocmi un referat medical amănunţit privind starea de sănătate a persoanei private de libertate ce urmează a fi expertizată şi pun la dispoziţia comisiei de expertiză medico-legală documentele medicale existente la fişa medicală a acesteia.
Art. 77. (1) Medicul desemnat de către directorul unităţii face parte din comisia de expertiză medico-legală pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei pe motive de boală, conform legislaţiei în vigoare.
(2) Investigaţiile clinice şi paraclinice necesare efectuării expertizei, recomandate de medicii din comisia de expertiză medico-legală, sunt efectuate în unităţile sanitare şi în serviciile de specialitate indicate de către aceştia, prevederile art. 189 din Codul de procedură penală privind acoperirea cheltuielilor judiciare aplicându-se în mod corespunzător.
(3) În baza concluziilor examenelor de specialitate efectuate, comisia apreciază dacă afecţiunile se pot trata sau nu în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 78. În cazul în care persoana privată de libertate a fost supusă la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, expertiza medico-legală se efectuează în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 14-a
Producerea decesului unei persoane private de libertate
Art. 79. În cazul decesului unei persoane private de libertate, personalul medico-sanitar raportează de îndată directorului penitenciarului şi Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor despre împrejurările producerii acestuia.
Art. 80. Autopsia medico-legală este obligatorie şi se efectuează de către medicul legist care întocmeşte şi certificatul constatator al morţii.
Art. 81. (1) În termen de 24 de ore se înaintează la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor un referat medical privind modul în care s-a produs decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior decesului.
(2) În termen de 10 zile de la deces se înaintează la Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor dosarul de deces, care cuprinde următoarele documente:
a) copia fişei medicale;
b) copia foii de observaţie clinică din unitatea spitalicească în care a decedat persoana privată de libertate (în cazul în care decesul a survenit într-o unitate spitalicească);
c) copia certificatului constatator al morţii.
Art. 82. (1) Fişa medicală, copia foii de observaţie clinică din spital, referatul medical privind modul în care s-a produs decesul şi copia certificatului constatator al decesului se păstrează şi se arhivează conform normelor în vigoare privind arhivarea documentelor medicale.
(2) Familia persoanei decedate sau împuternicitul acesteia au acces la fişa medicală, la referatul medical privind modul în care s-a produs decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior decesului, precum şi la alte documente privitoare la deces, potrivit legii, putând obţine, la cerere, fotocopii ale acestora.
CAPITOLUL III
Activitatea de sănătate publică
SECŢIUNEA 1
Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile
Art. 83. (1) Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor urmăreşte modul de realizare a activităţilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, în conformitate cu reglementările în vigoare ale Ministerului Sănătăţii.
(2) Raportarea bolilor transmisibile se realizează conform legislaţiei sanitare în vigoare.
Art. 84. În cazul apariţiei bolilor transmisibile cu raportare nominală şi a focarelor de boală transmisibilă, efectuarea primei etape a anchetei epidemiologice (preliminară) este în responsabilitatea medicului unităţii penitenciare, care realizează:
a) depistarea şi diagnosticarea precoce a cazurilor de boală;
b) stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic: sursa agentului patogen, moduri şi căi de transmitere;
c) elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de urgenţă: izolarea bolnavului, a suspecţilor, eventual a contacţilor; supravegherea clinică şi împreună cu laboratorul a contacţilor, dacă este cazul;
d) în funcţie de situaţie, recomandarea dezinfecţiei continue şi terminale în focar, a dezinsecţiei, deparazitării şi deratizării;
e) intensificarea măsurilor de educaţie antiepidemică;
f) informarea telefonică imediată a epidemiologului coordonator zonal, a Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi a autorităţii de sănătate publică teritoriale în legătură cu situaţia epidemiologică creată şi măsurile preliminare adoptate;
g) întocmirea fişei de anchetă (de raportare);
h) supravegherea focarului epidemiologic pe perioada maximă de incubaţie a bolii, de la izolarea ultimului caz din focar.
Art. 85. (1) Personalul unităţii şi persoanele private de libertate au obligaţia să se supună măsurilor stabilite pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile.
(2) Măsurile se realizează conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii.
Art. 86. Medicii şefi de unităţi desemnează, acolo unde nu există asistent de igienă, un asistent medical care are şi atribuţii pe linie de igienă şi epidemiologie, după o instruire prealabilă.
Art. 87. Documentele referitoare la evidenţa bolilor transmisibile - anchete epidemiologice, raportări lunare, registrul de vaccinări, registrul de evidenţă a luesului, evidenţa hepatitei acute virale, evidenţa TBC - sunt păstrate separat de alte documente medicale.
Art. 88. (1) Pentru intervenţia urgentă în situaţia apariţiei unor focare de boli transmisibile se constituie la nivelul penitenciarelor-spital o rezervă antiepidemică de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante şi alte materiale specifice.
(2) Contravaloarea produselor din rezervă se asigură din fondurile penitenciarelor-spital.
Art. 89. (1) În penitenciarele-spital se organizează compartimente specializate de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale, încadrate cu personal conform legislaţiei sanitare în vigoare.
(2) Penitenciarele-spital respectă normele de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale, prevăzute de legislaţia sanitară în vigoare.
SECŢIUNEA a 2-a
Supravegherea şi controlul infecţiilor cu transmitere sexuală
Art. 90. Depistarea cazurilor de infecţii cu transmitere sexuală face parte integrantă din activitatea medicală curentă a medicilor, indiferent de specialitatea pe care o au.
Art. 91. Statusul de infectat, prezent sau anamnestic, al persoanei cu rezultat reactiv în urma efectuării unei serologii pentru sifilis trebuie stabilit de către medicul specialist dermatovenerolog.
Art. 92. (1) Persoanelor private de libertate li se efectuează la intrarea şi în timpul detenţiei examen serologic pentru depistarea sifilisului.
(2) Persoanelor cu serologie pozitivă HIV li se efectuează investigaţii pentru depistarea infecţiilor cu transmitere sexuală.
(3) Contacţii cazurilor de infecţii cu transmitere sexuală sunt testaţi cu test serologic netreponemic - VDRL, RPR - şi sunt consiliaţi în situaţia infecţiilor cu transmitere sexuală, la depistarea cazului.
(4) Testările se efectuează în conformitate cu normele internaţionale în domeniu: consiliere pre - şi posttestare, acord pentru testare.
Art. 93. Pentru prevenirea sifilisului congenital se realizează identificarea şi tratarea sifilisului la gravide, cât mai precoce în timpul sarcinii. Persoanele private de libertate gravide efectuează un test serologic pentru sifilis de două ori în timpul sarcinii: în trimestrul I, cât mai precoce, şi după a 28-a săptămână de sarcină.
Art. 94. (1) În cadrul examenului medical al gravidelor se efectuează testări şi pentru gonoree, infecţia genitală cu Chlamydia trachomatis - în trimestrul I, cât mai precoce, şi după a 28-a săptămână de sarcină.
(2) Se realizează, de asemenea, profilaxia conjunctivitei neonatale chlamydiene sau gonococice.
Art. 95. (1) Infecţia gonococică se declară nominal în fişa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă şi se completează fişa de investigaţie epidemiologică, care se transmite epidemiologului coordonator zonal.
(2) Bolnavii urmează tratamentul prescris de medicul specialist dermatovenerolog şi efectuează examen serologic pentru lues, care se va repeta după două luni în caz de rezultat negativ.
Art. 96. (1) Confirmarea infecţiei genitale cu Chlamydia trachomatis se realizează doar prin examen de laborator. În acest caz se completează fişa de investigaţie epidemiologică, care se transmite epidemiologului coordonator zonal.
(2) Tratamentul bolnavului şi al contacţilor sexuali ai acestuia se realizează conform indicaţiilor medicului specialist dermatovenerolog.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textApreciati acest articol
Adauga un comentariu