Dreptul studentilor de sedere temporara. Directiva 93/96/CEE
Art. 6, 8 şi 8A din Tratatul CE (devenite, după modificare, art. 12 CE, 17 CE şi 18 CE. Directiva 93/96/CEE a Consiliului. Dreptul studenţilor de şedere temporară. Legislaţia naţională ce garantează mijloace minime de existenţă doar propriilor cetăţeni, persoanelor ce beneficiază de aplicarea Regulamentului 1612/68, refugiaţilor şi apatrizilor
Calitatea de cetăţean al Uniunii reprezintă statutul fundamental al cetăţenilor statelor membre, ce le oferă posibilitatea, în raport cu persoanele ce se află în aceeaşi situaţie, să obţină, în mod independent de cetăţenie şi cu excepţiile prevăzute în materie, acelaşi tratament juridic. Un cetăţean al Uniunii care are reşedinţa stabilită în mod legal pe teritoriul statului membru de primire poate beneficia de prevederile ari. 6 din tratat (devenit, după modificare, art. 12 CEE) în toate situaţiile ce intră în domeniul de aplicare ratione materiae al dreptului comunitar. Aceste situaţii constau, în special, în cele legate de exercitarea libertăţilor fundamentale garantate de tratat şi în cele legate de exercitarea libertăţii de circulaţie şi de stabilire temporară pe teritoriul statelor membre, astfel cum sunt prevăzute în art. 8A din tratat (devenit, după modificare, art. 18 CE). Împrejurarea că un cetăţean al Uniunii urmează studii universitare într-un stat membru, altul decât cel al cărui cetăţean este, nu poate conduce, prin ea însăşi, la reducerea posibilităţii de a beneficia de interzicerea oricărei discriminări, prevăzută la art. 6 din tratat, pentru singurul motiv al cetăţeniei sale. într-adevăr, Tratatul asupra Uniunii Europene a adăugat în Partea a lll-a, Titlul VIII, un Capitol 3, destinat îndeosebi educării şi formării profesionale. Aşa cum rezultă din textul tratatului modificat în acest sens, nu se poate considera că studenţii ce au calitatea de cetăţeni ai Uniunii, în momentul în care se deplasează întrun alt stat membru pentru a-şi urma studiile, ar fi exceptaţi de la beneficiul drepturilor conferite de tratat cetăţenilor Uniunii.
Art. 1 din Directiva 93/96 privind dreptul studenţilor de şedere temporară nu cuprinde, printre condiţiile necesare obţinerii acestui drept, cerinţa unor venituri cu o valoare determinată şi nici demonstrarea existenţei acestora prin documente specifice. Directiva prevede doar redactarea unei declaraţii ori prezentarea unui document echivalent care să permită studentului să demonstreze în faţa autorităţii naţionale că dispune, pentru el şi, dacă este cazul, pentru soţul acestuia şi pentru copiii aflaţi în îngrijire, de venituri, în vederea evitării situaţiei de a deveni un caz social pentru instituţiile de asistenţă socială din statul membru de primire. Această interpretare nu exclude totuşi împrejurarea ca statul membru de primire să aprecieze că un student, care are vocaţie la asistenţa socială, nu îndeplineşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească în virtutea dreptului său de şedere temporară, cu respectarea limitelor impuse în această privinţă de dreptul comunitar, a măsurilor luate în vederea încetării dreptului cetăţeanului în cauză de şedere temporară sau să nu procedeze la reînnoirea acesteia. Totuşi, astfel de măsuri nu pot fi o consecinţă directă a recurgerii, de către un cetăţean al unui stat membru, la asistenţa socială a statului membru de primire.
Art. 6 şi 8 din tratat (devenite, dupa modificare, art. 12 CE şi 17 CE) se opun în masura in care beneficiul unei prestaţii sociale, cum ar fi acordarea unor mijloace minime de existenţă unor cetăţeni ai unui stat membru stabiliţi temporar pe teritoriul statului membru de primire, să fie supusă condiţiei potrivit căreia categoriile de beneficiari trebuie să fie cuprinse în sfera de aplicare a Regulamentului 1612/68 privind libera circulaţie a lucrătorilor în interiorul Comunităţii, deşi o atare condiţie nu se aplică cetăţenilor statului membru de primire.
(CJCE, Decizia din 20 septembrie 2001, în Cauza C-184/99, Rudy Grzelczyk c/ Centrul public de ajutor social din Ottignies-Louuain-la Neuve, publicată în Rec. 2001, p. 1-6193).
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Apreciati acest articol








Adauga un comentariu