Abatere disciplinara [Dictionar, Definitie]
ABATERE DISCIPLINARĂ - O faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici (art. 263 alin. 2 din Codul muncii).
Potrivit art. 39 alin. 2 lit. b din Codul muncii, angajatorul are obligaţia de a respecta disciplina muncii, obligaţie care corespunde însă dreptului angajatorului (art. 263 alin. 1 din Codul muncii), de a aplica sancţiuni disciplinare salariaţilor ori de câte ori se constată că aceştia săvârşesc abateri disciplinare. În virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie să respecte nu numai obligaţiile generale de muncă prevăzute în actele normative, în contractul colectiv şi contractul individual de muncă, în regulamentul intern, dar şi măsurile (dispoziţiile) date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuţiilor sale de coordonare, îndrumare şi control. Relaţiile de muncă se transpun în obligaţiile de serviciu asumate prin contractul de muncă, sintetizate în obligaţia de a respecta cu stricteţe ordinea interioară a unităţii şi disciplina muncii. Săvârşirea abaterii disciplinare reprezintă condiţia necesară şi suficientă, temeiul unic al răspunderii disciplinare. Condiţia săvârşirii abaterii disciplinare, ca temei unic al răspunderii disciplinare, trebuie înţeleasă în sens larg; altfel spus, spre a răspunde disciplinar, se impun a fi întrunite următoarele elemente constitutive ale abaterii disciplinare:
- obiectul (relaţiile sociale de muncă, ordinea şi disciplina la locul de muncă);
- latura obiectivă (respectiv fapta - acţiune sau inacţiune) care înfrânge obligaţiile izvorâte din contractul individual de muncă); abaterea disciplinară poate să constea într-o singură faptă, săvârşită dintr-o dată, ori dintr-o faptă continuă;
- subiectul (întotdeauna o persoană fizică, în calitate de subiect calificat, respectiv un salariat);
- latura subiectivă (vinovăţia - intenţia, directă şi indirectă şi culpa din uşurinţă sau nesocotinţă) care trebuie să se aprecieze concret în funcţie de pregătirea profesională, capacitatea, aptitudinile şi experienţa salariatului respectiv.
Codul muncii nu precizează faptele ce constituie abateri disciplinare, ci enunţă, în art. 263 alin. 2, numai definiţia generală a abaterii disciplinare. Existenţa întrunită a elementelor abaterii disciplinare - cauza - declanşează efectul, respectiv răspunderea disciplinară. Este necesar ca fapta ilicită (abaterea disciplinară) să se afle într-o legătură cauzală cu rezultatul (dăunător). Dacă sunt probate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv înfrângerea obligaţiilor de serviciu şi vinovăţia, rezultatul dăunător şi legătura cauzală se prezumă.
Obiectul abaterii disciplinare, în fapt valorile sociale lezate prin săvârşirea unei asemenea abateri sunt relaţiile de muncă, ordinea şi disciplina necesare la locul de muncă. În esenţă, acestea presupun îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, precum şi respectarea normelor de comportare. Prin obligaţii de serviciu se înţelege complexul de îndatoriri ce revin fiecărui salariat, în baza contractului de muncă, a tuturor prevederilor legii şi deciziilor luate la nivelul unităţii, în scopul realizării ordinii necesare desfăşurării în bune condiţii a procesului de muncă. Pentru existenţa unei abateri disciplinare este necesar ca fapta, comisivă sau omisivă, săvârşită de către un salariat, să se răsfrângă negativ asupra relaţiilor care se stabilesc între membrii colectivului unui angajator în procesul muncii şi care trebuie să se desfăşoare într-o anumită ordine şi disciplină, prin respectarea de către toţi participanţii la acest proces, a unor norme de conduită obligatorie.
Latura obiectivă reprezintă fapta neconformă obligaţiilor de serviciu asumate prin contractul individual de muncă, săvârşită de salariat prin care acesta aduce atingere relaţiei de muncă. Antrenarea răspunderii disciplinare poate avea loc numai dacă abaterea a fost săvârşită de un salariat, deci de o persoană care se află în raport de muncă cu unitatea, în baza unui contract de muncă. Persoanele ca fac parte din consilii de administraţie răspund disciplinar în măsura în care au şi calitatea de salariaţi ai respectivei unităţi. Fapta ce constituie abatere disciplinară poate fi comisivă, constând într-o acţiune prin care se încalcă o obligaţie de a nu face, adică o normă prohibitivă, sau omisivă, prin neîndeplinirea unei obligaţii de a face. Fapta poate fi şi mixtă atunci când, în loc de a-şi îndeplini conştiincios şi întocmai sarcinile sale, salariatul lucrează neglijent, cu nesocotirea regulilor profesiunii, provocând pagube sau neajunsuri angajatorului. Fapta ilicită trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu un rezultat dăunător, care reflectă gradul de periculozitate socială a abaterii.
Subiectul abaterii disciplinare este unul calificat şi anume salariatul încadrat cu contract individual de muncă.
Latura subiectivă reprezintă vinovăţia ca atitudine conştientă şi voită a autorului faţă de fapta sa şi urmările acesteia.
Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune (art. 265 C.m.).
Totodată, încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora (art. 77 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici). De această dată, legiuitorul a prevăzut atât faptele care constituie abateri disciplinare, cât şi sancţiunile care sunt atrase de comiterea lor. Legiuitorul a procedat astfel întrucât abaterile disciplinare influenţează negativ calitatea serviciului prestat de administraţie, slăbesc încrederea cetăţenilor în administraţie şi compromit însuşi statul de drept. În materie s-a îmbunătăţit ansamblul reglementărilor, prin introducere în plus, faţă de vechea reglementare, a unor faptei noi considerate abatere disciplinare, consacrate expres de art. 77 din Statutul funcţionarului public. Pe de altă parte, s-au produs şi unele modificări de conţinut, care vizează următoarele aspecte: unele abateri disciplinare nu mai sunt reglementate, însă au fost consacrate alte fapte considerate abateri disciplinare; unele dintre abaterile disciplinare menţinute au în reglementarea actuală un conţinut modificat, îmbunătăţit.
Potrivit art. 61 li. a) din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară.
În principiu, abaterea este considerată gravă atunci când justifică concluzia că menţinerea în unitate a acelui vinovat nu mai este obiectiv posibilă. Intră în categoria abaterile grave faptele săvârşite cu vinovăţie care tulbură profund activitatea angajatorului şi fac imposibilă continuarea relaţiilor de muncă. Caracterul grav al abaterii urmează a fi apreciat în raport cu toate elementele sale, împrejurările în care a fost comisă abaterea şi circumstanţele personale ale autorului ei (gradul de vinovăţie, comportarea generală la serviciu, eventualele sancţiuni suferite anterior). Constituie abateri grave, care justifică desfacerea disciplinară a contractului de muncă următoarele fapte: neluarea unei măsuri sau nerespectarea măsurilor dispuse care ar putea crea un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională; părăsirea unui utilaj, în afara unităţii, într-un loc fără pază asigurată; sustragerea de produse şi înstrăinarea acestora; desfăşurarea unei activităţi identice cu cea a unităţii (societate comercială), în condiţii de concurenţă neloială; nerespectarea regulamentului interior care prevede pentru salariaţii cu funcţii de conducere că aceştia au obligaţia de loialitate, onestitate şi profesionalism faţă de unitate; consumul de băuturi alcoolice în timpul serviciului etc.
Abaterile repetate reprezintă situaţiile în care, în mod repetat, salariatul şi-a încălcat obligaţiile de muncă sau normele de comportare. Repetabilitatea este condiţionată de săvârşirea a cel puţin două abateri disciplinare care nu trebuie să fie identice, ci prin conduita sa persoana angajată să încalce obligaţiile de serviciu sau normele de comportare.
Potrivit ar. 77 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, constituie abateri disciplinare următoarele fapte: întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor; absenţe nemotivate de la serviciu; nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal; nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter; manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic; refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu; încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici; alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textApreciati acest articol
Adauga un comentariu