Acordurile regionale de asistenta mutuala
Acordurile regionale de asistenţă mutuală sunt acordurile încheiate între statele care se află în aceeaşi regiune geografică, prin care părţile se obligă să-şi acorde ajutor reciproc împotriva agresiunii.
Aceste tratate pot constitui un mijloc eficace de asigurare a securităţii în diferite regiuni ale globului, de luptă împotriva războaielor agresive şi pentru consolidarea păcii în lume.
Carta O.N.U., în capitolul VIII, intitulat „Acordurile regionale” prevede că „nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu se opun existenţei unor acorduri sau obligaţii regionale având ca scop de a rezolva acele probleme, care privind menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, sunt susceptibile de a forma obiectul unor acţiuni cu caracter regional, cu condiţia ca asemenea acorduri sau organizaţii, precum şi activitatea lor, să fie compatibile cu principiile şi scopurile organizaţiei”.
Articolul 53 şi 54 din Cartă reglementează raporturile dintre organizaţiile regionale şi O.N.U., prevăzând şi încurajarea activităţii acestor organizaţii în rezolvarea diferendelor locale.
În acest scop, România a propus încă din 1957 încheierea unor tratate de înţelegere şi colaborare multilaterală sau a oricăror instrumente de înţelegere regională între ţările situate în regiunea balcanică, reînnoindu-şi şi dezvoltând propunerile sale în 1959 iniţiind în cadrul Adunării generale a O.N.U. cunoscuta rezoluţie privind „Acţiuni pe plan regional în vederea îmbunătăţirii relaţiilor de bună-vecinătate între statele europene aparţinând unor sisteme social-politice diferite”.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textApreciati acest articol
Adauga un comentariu