Timpul de munca
EXTRAS: Potrivit art. 108 Codul muncii, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. Timpul de muncă se află într-o indisolubilă legătură cu timpul de odihnă; reglementarea lui reprezintă o garanţie a dreptului fundamental la odihnă. Această reglementare asigură o îmbinare armonioasă a intereselor sociale cu cele ale fiecărui salariat. Dispoziţiile legale care reglementează timpul de muncă şi timpul de odihnă au caracter imperativ, orice derogare de la normele pe care le conţine este inadmisibilă.
Modificările de ordin legislativ (adoptarea, în principal, a noului Cod al muncii din 2003) au avut la bază evoluţiile manifestate în sistemul relaţiilor de muncă, în permanentă schimbare, pe piaţa forţei de muncă şi de capital. Libertatea, în toate formele sale de expresie, a condus la formarea capitalului şi a proprietăţii private, dar şi a unor relaţii sociale bazate pe dialog, competiţie, concurenţă şi, nu în ultimul rând, pe solidaritate. În ultimii ani, iniţiativa economică privată s-a manifestat treptat şi fireşte, s-a extins în toate ramurile economiei naţionale, fapt care a condus la importante restructurări economice.
Aşa cum am arătat, în dreptul comunitar a fost adoptată Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru. Potrivit acestei directive, „timpul de lucru” este acea perioadă de timp în care lucrătorul se află la dispoziţia angajatorului şi în exerciţiul activităţii sau funcţiei sale.
Directiva stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru organizarea timpului de lucru şi se aplică:
- perioadelor minime de repaus zilnic, repaus săptămânal şi concediu anual, precum şi pauzelor şi timpului de lucru maxim săptămânal;
- anumitor aspecte ale muncii de noapte, ale muncii in schimburi şi ale ritmului de lucru.
Directiva se aplică tuturor sectoarelor de activitate, private sau publice, însă nu se aplică navigatorilor, aşa cum sunt definiţi în Directiva 1999/63/CE.
Limitarea timpului de muncă şi recunoaşterea dreptului la odihnă figurează, la cel mai înalt nivel în instrumente internaţionale deosebite. Astfel, art. 24 din Declaraţia universală a drepturilor omului recunoaşte fiecărei persoane dreptul al odihnă şi recreere, în special limitarea rezonabilă a duratei muncii şi concedii periodice plătite. Aceleaşi drepturi sunt recunoscute prin art. 7(d) din Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale care face referire la odihnă, recreere, limitarea rezonabilă a duratei muncii, concedii plătite, remunerarea zilelor de sărbătoare (în care se lucrează).
Timpul de muncă poate fi împărţit în trei categorii:
- timpul care se încadrează în programul de lucru sau durata normală a muncii;
- timpul de muncă redus (sub durata normală);
- timpul peste programul de lucru sau peste durata normală a muncii.
Potrivit art. 41 alin. 3 din Constituţia României revizuită în anul 2003, durata normală a zilei de lucru este, în medie de cel mult 8 ore. Tot astfel, Codul muncii prevede în art. 109 alin. 1 că pentru salariaţii cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
România se află situată într-un grup de 107 ţări care au optat pentru săptămâna de lucru cu mai puţin de 48 de ore (între care se numără Austria, Canada, Finlanda, Franţa, Israel, Italia Moldova, Polonia, Portugalia, Rusia. În 61 de ţări (Germania, Danemarca, Irlanda, Olanda, Anglia) săptămâna de lucru este de 48 de ore.
Durata de 8 ore a zilei de muncă asigură desfăşurarea, în condiţii obişnuite, a procesului de producţie, răspunzând cerinţelor de ordin biologic, material, spiritual şi social al salariaţilor. Nu mai puţin însă această durată este justificată din punct de vedere istoric, fiind rezultatul unei lungi evoluţii; ea este susceptibilă de a fi redusă în funcţie de stadiul dezvoltării economice şi sociale.
Vrei mai multe informaţii despre acest subiect? Cumpără acum STUDIUL IN INTREGIME
CLICK AICI PENTRU A CUMPĂRA ACUM!
PREŢ - 6 EURO cu plata rapidă prin SMS!
NUMAI în reţelele ORANGE si VODAFONE
Studiul se livrează în format electronic, prin email, în termen de maxim 24 de ore de la efectuarea plăţii!
Detalii tehnice ale studiului:
Autor Redacţia www.studiijuridice.ro
Anul elaborarii 2010
Pagini: 21
Detalii tehnice: Formatul paginii: A4; Font: Times New Roman; Dimensiune caractere - 12 pt.; Distanta intre randuri: 1.5
Note de subsol: DA
Diacritice-ă,â,ţ,ş: DA
Note de subsol: DA
Bibliografie: DA
Printabil: DA
Se distribuie in format: *.PDF sau/si *.doc
Optiune de copiere COPY/PASTE activă [puteţi copia parti din conţinut în vederea realizării unor referate, studii, articole etc. personalizate după obiectivele dvs.]
BIBLIOGRAFIE
- VALERICĂ DABU, FUSEA SORIN, Drept şi legislaţia muncii (Note de curs), Bucureşti, 2008-2009
- ALEXANDRU ŢICLEA, Dreptul muncii. Curs universitar, Ediţia a II-a, actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008
- L. DIMA, „Codul muncii şi legile conexe”, ediţia 2007, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007
- ION TRAIAN ŞTEFĂNESCU, „Dreptul muncii”, Editura Wolterskluwer, Bucureşti, 2007
- ALEXANDRU ATHANASIU, LUMINIŢA DIMA, “Dreptul muncii”, Editura All Beck, Bucureşti, 2005
- ALEXANDRU ŢICLEA, „Tratat de dreptul muncii”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007
- AL. ATHANASIU, M. VOLONCIU, L. DIMA, O. Cazan, Codul muncii. Comentariu pe articole, Vol. I, Editura C.H. Beck, 2007
- ALEXANDRU ŢICLEA, ANDREI POPESCU, CONSTANTIN TUFAN, MARIOARA ŢICHINDELEAN, Ovidiu Ţinca, „Dreptul muncii”, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004
- CONSTANTIN SAVA, STELIAN IVAN, „Dreptul muncii”, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”, Constanţa, 2004
- NICOLAE VOICULESCU, „Dreptul muncii. Reglementări interne şi comunitare”, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2007
- ALEXANDRU ŢICLEA, „Acte normative noi - Codul muncii”, în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 1/2003;
- ŞERBAN BELIGRĂDEANU, „Legislaţia muncii, comentată”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003;
- ION TRAIAN ŞTEFĂNESCU, „Tratat de dreptul muncii”, VOL. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003
- OVIDIU ŢINCA, „Munca suplimentară”, în Revista de drept comercial nr. 1/2004
- OVIDIU ŢINCA, „Drept social comunitar”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
- ALEXANDRU ŢICLEA, „Soluţii şi propuneri privind interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii ale Codului muncii”, în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 2/2003
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textApreciati acest articol
Adauga un comentariu