Conflictele de munca potrivit noului Cod al muncii si Legii dialogului social nr. 62/2011
Faţă de vechiul cadru normativ, care făcea o distinţie legală între noţiunile de conflicte de interese şi conflicte de drepturi, în prezent, Legea dialogului social nr. 62/2011 utilizează noţiunile de conflicte colective de muncă şi conflicte individuale de muncă, iar noul Cod al muncii, republicat în 2011, se rezumă la a preciza doar că „prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă” (art. 231 din Noul Cod al muncii, republicat în M. Of. nr. 345/2011).
Până în 2011, atât Codul muncii (art. 248 alin. 2 şi 3), cât şi Legea nr. 168/1999 (art. 4 şi 5) făcea o distincţie clară între[1]: conflictele de interese şi conflictele de drepturi.
Astfel, art. 248 din Codul muncii dispunea:
- alin. 2 - conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite conflicte de interese;
- alin. 3 - conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi.
Tot astfel, potrivit vechiului art. 4 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă (anterior abrogării intervenite prin Legea nr. 62/2011), conflictele de muncă ce aveau ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă erau considerate conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite conflicte de interese.
În continuare se arăta, potrivit art. 5 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă (Abrogat în prezent prin Legea nr. 62/2011), că: conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi.
La rândul lor, aceste conflicte erau împărţite în: conflicte colective de muncă şi conflicte individuale de muncă. În literatura de specialitate s-a arătat că numai conflictele de drepturi pot fi atât individuale, cât şi colective, în timp ce conflictele de interese pot fi numai conflicte colective[2].
Conflictele de muncă colective implică mai mulţi salariaţi, o colectivitate care revendică ori susţine aceleaşi drepturi sau interese, pe când conflictele individuale implică un singur salariat, care revendică un drept propriu, individual (sau promovarea unui interes) de la angajatorul său[3].
Art. 172 alin. 3 din Codul muncii anterior, definea litigiile de muncă[4] ca fiind litigiile dintre persoanele încadrate în muncă şi unităţi, în legătura cu încheierea, executarea şi încetarea contractului de muncă. Erau astfel avute în vedere, folosind terminologia Legii nr. 168/1999, conflictele de drepturi (individuale).
ÎN PREZENT dispoziţiile care defineau şi operau clasificarea conflictele de muncă, atât cele din Legea nr. 168/1999, cât şi cele din Codul muncii, au fost modificate sau chiar abrogate în cea mai mare parte, de către Legea dialogului social nr. 62/2011.
În aceste condiţii, în conformitate cu art. 1 din Legea dialogului social nr. 62/2011, prin conflict de muncă trebuie să înţelegem conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu.
Referitor la clasificarea conflictelor de muncă, potrivit noului act normativ (Legea nr. 62/2011), conflictele de muncă pot fi colective sau individuale.
Conflictul colectiv de muncă este conflictul de muncă ce intervine între angajaţi şi angajatori care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncă.
Conflictul individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.
Sunt considerate conflicte individuale de muncă, conform noii legi a dialogului social nr. 62/2011, următoarele:
- conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu;
- conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale acestora;
- conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora.
Nici noul cod al muncii astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 345 din 18 mai 2011, nu mai face o distincţie legală între conflictele de drepturi şi conflictele de interese, rezumându-se doar la a preciza că „prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă” (art. 231 din Noul Cod al muncii, republicat în 2011).
Cu toate că prin legislaţia în vigoare nu se mai face o delimitară expresă, putem să păstrăm în continuare distincţia dintre conflicte de interese şi conflicte de drepturi.
Referitor la conflictele de interese sunt incidente dispoziţiile art. 158 din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia conflictele colective de muncă pot avea loc pentru apărarea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau social, în conformitate cu prevederile art. 156 din Legea dialogului social nr. 62/2011. Aşadar, putem spune oarecum că notiunea de conflicte de interese din vechea reglementare a fost acum inlocuita cu notiunea de conflicte colective de munca.
Conflicte de drepturi, în baza noului cadru legislativ sunt acele conflicte individuale de muncă, la care face referite art. 1, lit. p), i), ii), iii) din Legea nr. 621/2011, amintite şi de noi în rândurile precedente.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Alexandru Ţiclea, Dreptul muncii. Curs universitar, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 407; Ion Traian Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2008, p. 667 şi urm; Alexandru Athanasiu, Luminiţa Dima, “Dreptul muncii”, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 317.
[2] Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă împărţea conflictele colective de muncă în conflicte din faza precontractuală, de negociere (care se soluţionau prin conciliere, mediere, arbitraj), şi conflicte din faza de executare a unui contract colectiv sau individual de muncă (care se soluţionau de către instanţa de judecată, asemeni oricăror litigii ce au ca obiect nerespectarea prevederilor contractuale de către una dintre părţi).
[3] Alexandru Ţiclea, Dreptul muncii. Curs universitar, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 408.
[4] În literatura juridică s-a subliniat că sintagma "litigiu de muncă" este utilizată de legiuitor în art. 92 din Statutul funcţionarilor publici şi desemnează pricinile în care "una din părţi are calitatea de funcţionar public". Tot astfel de litigii sunt şi cele referitoare la modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici (în acest sens, Aurelia Cotutiu, Competenţa de soluţionare a litigiilor privind funcţionarii publici, în Revista Curierul judiciar nr. 6/2005, p. 113). Din practica judiciară rezultă însă că sunt litigii, dar de competenţa instanţelor de contencios administrativ cele privind: răspunderea materială a militarilor; destituirea din poliţie; neacordarea tichetelor de masă.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textApreciati acest articol
Adauga un comentariu