Uzucapiunea (usucapio) - mod de dobandire a proprietatii in dreptul roman
Uzucapiunea (usucapio) constituia mijlocul de a dobândi proprietatea quiritară prin posesiunea unui Lucru într-un anumit interval de timp.
Dreptul fostului proprietar se stingea aşadar ca urmare a faptului că lucrul a fost uzucapat de către o altă persoană care devenise, ea însăşi, proprietar.
Uzucapiunea era menţionată de Legea celor XII Table ca un mod de dobândire a proprietăţii şi nu era accesibilă decât cetăţenilor romani relativ la lucruri romane. Apariţia acestei instituţii a fost explicată de romaniştii moderni, prin încercarea de a înlătura nesiguranţa în ceea ce priveşte dreptul de proprietate.
Uzucapiunea funcţiona în favoarea celui ce tratase cu un non dominus (neproprietar) şi a celui ce dobândise o res mancipi prin simpla tradiţiune. Pe de altă parte, uzucapiunea prezenta avantajul că uşura tranzacţiile.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Apreciati acest articol








Adauga un comentariu