Heredium - proprietatea familiala din dreptul roman
Proprietatea familială era o formă mai avansată şi purta numele de heredium, adică moştenire.
Din informaţiile scriitorilor antici[1] se deduce existenţa proprietăţii familiale în paralel cu proprietatea colectivă a ginţii. Vechii autori au pus la originea acestei forme de proprietate reforma prin care Romulus a atribuit fiecărui cetăţean două iugăre de pământ - bina jugera[2]. Un astfel de heredium avea o întindere redusă, de o jumătate de hectar.
Chiar de la formarea Romei, pământul era împărţit în mici loturi de câte o jumătate de hectar pentru fiecare familie. Romulus a împărţit fiecărui cap al familiei câte două jugăre de pământ - heredium. Fiecare familie trăia din produsele obţinute de pe acest teren.
În ceea ce priveşte caracterele proprietăţii familiale, distingem caracterul inalienabil, care este confirmat de mecanismul mancipaţiunii, modul originar de transmitere a proprietăţii asupra lucrurilor mancipi.
Proprietatea asupra lui heredium are şi un caracter indivizibil, pentru că în virtutea acestui caracter la moartea şefului de familie, pământul nu revenea comunităţii, ci rămânea familiei, destinaţia lui fiind de a trece de la o generaţie la alta.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Varro, De re rustica (acesta desemnează terenurile aflate în proprietatea familială haredium), Plinius, Nat hist., XIX (afirma că hereditium este destinat locului de casă şi grădinii ), C. Nepos, Cato, Festus, V0 heredetium etc.
[2] In ceea ce priveşte reforma, este greu de spus când a fost făcută, fapt pentru care se presupune căcele două iugăre de pământ au fost împărţite în decursul unei întregi epoci.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textApreciati acest articol
Adauga un comentariu