Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este reglementată de art. 248 C. pen. potrivit cu care: „Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.
Aşadar, reţinem că, abuzul în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiunilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror normală desfăşurare şi dezvoltate nu este posibilă fără o corectă îndeplinire a îndatoririlor de serviciu de către funcţionarii publici (sau funcţionari). Obiectul material. Abuzul în serviciu contra intereselor publice nu are, de regulă, un obiect material. Dacă însă neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a actului s-a făcut în legătură directă cu un anumit bun, acel bun sau lucru devine obiect material al infracţiunii.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este calificat - el trebuie să aibă calitatea specială de funcţionar public sau funcţionar. Participaţia penală este posibilă în oricare din formele sale. Pentru existenţa coautoratului este necesar ca toţi făptuitorii să aibă calitatea specială cerută de lege. Instigator sau complice poate fi însă orice persoană care îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii penale. Subiectul pasiv este instituţia sau orice altă unitate din cele arătate în art. 145 C. pen. care a suferit o tulburare însemnată a activităţii sau o pagubă adusă patrimoniului său prin săvârşirea faptei.
Latura obiectivă. Elementul material se poate realiza fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act; fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act privitor la îndatoririle de serviciu. Prin „act” se înţelege operaţiunea care trebuia efectuată de funcţionarul public (sau funcţionar) potrivit solicitărilor făcute de o persoană şi conform cu atribuţiunile sale de serviciu. „Neîndeplinirea unui act” presupune omiterea, neefectuarea unui act care trebuie îndeplinit în virtutea îndatoririlor de serviciu, adică a unui act a cărei îndeplinire cădea în atribuţiunile funcţionarului public (sau funcţionarului).Prin „îndeplinirea actului în mod defectuos” se înţelege îndeplinirea lui în alte condiţii, termene, modalităţi decât cele reglementate de lege.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a actului, adică acţiunea sau inacţiunea prin câre se realizează elementul material al infracţiunii, trebuie să fie săvârşită de făptuitor în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.
Urmarea imediată poate consta într-o tulburare a bunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele prevăzute în art. 145 C. pen. ori într-o pagubă adusă patrimoniului acesteia. Tulburarea bunului mers constă în orice fel de atingere adusă funcţionării ireproşabile a acestora.
A doua urmare constă în producerea unei pagube patrimoniului unui organ, unei instituţii de stat sau unei alte unităţi din cele prevăzute în art. 145 C. pen. prin fapta abuzivă a subiectului.
Legătura de cauzalitate. Este necesară stabilirea legăturii de cauzalitate între acţiunea sau inacţiunea funcţionarului public (funcţionarului) şi una dintre urmările prevăzute de textul de incriminare (tulburarea însemnată a bunului mers al unităţii ori păgubirea patrimoniului acesteia).
Latura subiectivă. Abuzul în serviciu contra intereselor publice se săvârşeşte numai cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.
Forme. Modalităţi. Sancţiuni. Tentativa nu se pedepseşte. Infracţiunea se consumă în momentul săvârşirii conduitei abuzive a funcţionarului public (funcţionar) în exercitarea atribuţiilor de serviciu, urmată de producerea rezultatului. Infracţiunea de abuz contra intereselor publice poate fi săvârşită în forma continuată. Infracţiunea se epuizează, în aceste situaţii în momentul săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice are două modalităţi normative: prima modalitate normativă constă în neîndeplinirea cu ştiinţă a unui act de către un funcţionar public; a doua modalitate normativă constă în îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textFISIERE ATASATE
Apreciati acest articol
In Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu completarile si modificarile ulterioare, la art. Art. 13-2 se specifica: Infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si infractiunea de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, daca functionarul public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani.
Tot acolo, la Art. 15 se specifica: Tentativa la infractiunile prevazute in prezenta sectiune se pedepseste.
Dumneavoastra spuneti ca tentativa nu se pedepseste, iar infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Eu ce trebuie sa inteleg in urma articolului dumneavoastra?
Infractiunile prevazute de Legea nr. 78/2000 reglementează forme agravante ale infracţiunilor din Codul penal, tentativa find pedepsită coform actului amintit (dar, repet, numai pentru acele forme agravante). A se vedea si art. 21 alin. (1) din Codul penal în vigoare care dispune că tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta
Adauga un comentariu