Politica sanitara a Uniunii Europene
Uniunea Europeană (UE) nu intenţionează, de regulă, să facă politică sanitară, însă, în practică, îngrijirea sănătăţii este influenţată de alte politici.
Comisia coordonează măsurile UE de securitate sanitară prin intermediul Comitetului pentru securitate sanitară (HSC). HSC este format din reprezentanţi ai tuturor ţărilor UE şi acţionează în trei domenii principale: pregătirea generală, gripa şi ameninţările de natură chimică, biologică şi radionucleară.
Comitetul este principalul mecanism de coordonare a eforturilor de garantare a securităţii sanitare. Organismul se axează în special pe combaterea ameninţărilor teroriste la adresa sănătăţii sau a răspândirii intenţionate de agenţi biologici sau de altă natură, precum şi pe îmbunătăţirea gradului de pregătire în faţa unor pericole transfrontaliere precum gripa pandemică.
Securitatea sanitară constituie o temă din ce în ce mai importantă atât pentru politica europeană de securitate, cât și pentru cea a sănătății. Comitetul pentru protecția sănătății a fost creat în 2001, cu obiectivul de a elabora politici europene de securitate sanitară, mandatul său fiind reînnoit de către Consiliu în 2007. Comitetul are un plan multianual de lucru și colaborează îndeaproape cu autoritățile statelor membre în scopul îmbunătățirii nivelului de pregătire și organizării de acțiuni concrete pentru a aborda riscurile de securitate sanitară.
Comisia Europeană si statele membre ale UE au un vast program de lucru în domeniul securității sanitare, dirijat de Comitetul pentru protecția sănătății. Acesta reprezintă un forum în cadrul căruia înalții funcționari ai statelor membre și ai Comisiei Europene examinează aspecte legate de securitatea sanitară și consolidează colaborarea la nivel european. Comisia asigură legătura între GHSI și Comitetul pentru protecția sănătății, asigurând coerența activităților desfășurate de aceste organisme.
---------------------------------------------------------------------
Programul de acţiune al UE pentru sănătatea publică, 2002-6
---------------------------------------------------------------------
Etapa 1: Îmbunătăţirea informaţiilor şi a cunoştinţelor legate de sănătate
(1) Crearea şi guvernarea unui sistem al UE de monitorizare a sănătăţii. Acesta va include stabilirea unor indicatori pentru evaluarea stării de sănătate şi a factorilor ei determinanţi, precum şi aprobarea unor metode de colectare a datelor recunoscute. Vor fi vizate şi proiecte de îmbunătăţire a accesului la datele legate de sănătate
(2) Elaborarea şi utilizarea metodelor de analiză, consultanţă şi raportare pe probleme de sănătate. Din această perspectivă, UE poate iniţia analiza celei mai bune practici în îngrijirea sănătăţii.
Etapa 2: Răspunsul rapid la ameninţările la adresa sănătăţii
(1) Creşterea capacităţii UE de a face faţă problemei bolilor transmisibile. UE va îmbunătăţi reţeaua existentă de supraveghere epidemiologică şi control ale bolilor transmisibile. În particular, se va pune accentul pe coordonarea cu ţările din Europa Centrală şi de Est
(2) Creşterea capacităţii UE de a rezolva alte ameninţări la adresa sănătăţii. UE va continua să acorde atenţie riscurilor la care câmpul electromagnetic şi alţi agenţi fizici expun sănătatea oamenilor
(3) Îmbunătăţirea avertismentelor rapide şi a sistemului de răspuns la toate ameninţările legate de sănătate (inclusiv, din 11 septembrie, la posibilele atacuri bioteroriste)
Etapa 3: Evaluarea factorilor determinanţi ai sănătăţii
(1) Elaborarea strategiilor şi măsurilor cu privire la factorii determinanţi ai stilului de viaţă
(2) Dezvoltarea strategiilor legate de determinanţii sociali şi sanitari
(3) Dezvoltarea strategiilor şi a măsurilor referitoare la factorii determinanţi ai sănătăţii, legaţi de mediu
Bugetul propus de Comisia Europeană=50 milioane euro pe an
Se impune ca toate măsurile menţionate mai sus, alături de altele, să facă posibilă finanţarea organizaţiilor neguvernamentale pentru sănătate şi a grupurilor de pacienţi care desfăşoară proiecte la nivelul UE.
Pentru mai multe detalii, vizitaţi www.europa.eu.int/comm/health/index_en.html
---------------------------------------------------
Tipuri de elaborare a politicilor sanitare în UE
---------------------------------------------------
Elaborarea directă a politicii sanitare
UE identifică un obiectiv din domeniul sănătăţii, pe care caută să-l realizeze acţionând fie prin elaborarea unei legi, fie prin finanţarea sau cooperarea dintre statele membre. Procesul direct de elaborare a politicilor nu se face numai în temeiul articolului 152 (sănătatea publică) al Tratatului Comunităţii Europene. UE are putere legislativă pentru controlul tutunului pe piaţa internă, în timp ce iniţiativele legate de rezolvarea bolilor transmisibile din ţările în curs de dezvoltare utilizează puterea uniunii pentru furnizarea de sprijin şi pentru cercetare.
Elaborarea indirectă de politici sanitare
UE urmăreşte un alt obiectiv decât sănătatea, dar aspectele de sănătate joacă un rol important în determinarea rezultatului final. Exemple în acest sens pot fi directivele ce urmăresc să faciliteze schimburile comerciale dintre statele membre, legate de un anumit produs, prin stabilirea standardelor uzuale de siguranţă şi a politicii farmaceutice a UE. Strategia din acest domeniu îşi propune ca obiectiv principal facilitarea comerţului în interiorul UE şi integrarea economică, dar, din 1960, s-a axat intens şi pe siguranţa medicamentelor.
Elaborarea neintenţionată de politici sanitare
UE are un obiectiv de politică economică sau socială, dar acesta influenţează sănătatea într-o manieră neplanificată; de asemenea, ca urmare a aspectelor litigioase, o lege ori un articol de tratat determină efecte neaşteptate asupra politicii sanitare. Un exemplu din prima categorie este politica agrară, pe care sănătatea publică o consideră a avea un impact negativ asupra alimentaţiei. Un exemplu din a doua categorie ar fi cazurile de la Curtea Europeană de Justiţie privind circulaţia liberă a pacienţilor.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Apreciati acest articol






Adauga un comentariu