Conditia juridica a strainilor si conflictul de legi
Între cele două noţiuni există o legătură care se regăseşte, în principal, în aceea că numai în măsura în care se recunoaşte străinilor un anumit drept se pune problema conflictului de legi. Raportul dintre cele două noţiuni este diferit după cum este vorba despre persoana fizică sau persoana juridică. La oricare dintre cele două s-ar referi, această legătură prezintă următoarele consecinţe[1]:
a. Referitor la ordinea în care se invocă. Problema privitoare la condiţia juridică a străinului se invocă întotdeauna, înaintea conflictului de legi. Numai dacă se recunoaşte străinilor un anumit drept se pune problema determinării legii aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate.
b. Referitor la legea aplicabilă. Orice stat îndreptăţit să reglementeze, în virtutea suveranităţii de care dispune, intrarea, şederea şi ieşirea străinilor de pe teritoriul său, precum şi stabilirea drepturilor şi a obligaţiilor ce le pot avea. Conţinutul capacităţii de folosinţă a străinilor se stabileşte de statul pe teritoriul căruia se găsesc străinii, nu de statul căruia ei aparţin prin cetăţenie. Acest drept al statelor nu înlătură posibilitatea încheierii unor convenţii internaţionale privind condiţia juridică a străinilor, având ca temei respectul reciproc al drepturilor suverane şi interesele statelor contractante.
Normele care determină condiţia juridică a străinului nu sunt norme conflictuale, ci norme materiale sau substanţiale, deoarece determină direct drepturile şi obligaţiile străinului.
Conflictele de legi privind străinii se pot soluţiona şi în sensul aplicării raportului juridic respectiv a legii străine, ceea ce poate însemna că nu în toate cazurile se aplică legea statului unde se găsesc străinii, aşa cum se întâmplă în cazul condiţiei juridice a acestora. Cu alte cuvinte, conflictul de lei se poate rezuma la posibilitatea aplicării legii forului sau legii străine.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Augustin Fuerea, „Drept internaţional privat”, Editura Actami, Bucureşti, 2002, p. 85-86.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Apreciati acest articol






Adauga un comentariu