Functia de reprezentare a misiunilor diplomatice
Funcţia misiunii diplomatice de a reprezenta statul acreditant este una dintre cele mai vechi - prin ea misiunile permanente afirmându-se în modul cel mai pregnant, chiar din momentul apariţiei lor ca organe ale relaţiilor externe ale statelor; ea este considerată în doctrină ca fiind funcţia principală, fundamentală a misiunii diplomatice. Sarcina primordială a fiecărui membru al corpului diplomatice a fost şi va continua să fie aceea de a reprezenta interesele statului său.
Şeful misiunii diplomatice reprezintă statul său în totalitatea relaţiilor sale internaţionale[1], nu numai faţă de statul în care a fost acreditat, ci şi faţă de alte state. El reprezintă juridiceşte statul de care aparţine („este purtătorul de cuvânt al şefului statului său şi al ministerului de externe, în ce priveşte comunicările pe care le are de făcut statului în care este acreditat; el primeşte, de asemenea, comunicările de la acesta pentru a le aduce la cunoştinţa statului său”), îi este mandatarul; el este imaginea puterii statale, a demnităţii sale, a independenţei sale.
Dată fiind natura sa, misiunea diplomatică reprezintă, din punct de vedere politic, acest stat, prin simplul fapt al existenţei sale în statul acreditar. Din punct de vedere juridic (natura juridică a reprezentării diplomatice), se consideră că reprezentanţii diplomatici au misiunea de a reprezenta statul care-i desemnează în statul care îi primeşte; sunt deci mandatari ai statului acreditant în statul acreditar.
Funcţia de reprezentare a misiunii diplomatice se materializează într-un mod extrem de variat; ca atare, participând la anumite forme ale vieţii publice a statului acreditar (sărbători naţionale, recepţii etc. începând cu expunerea drapelului şi până la participarea şefului de misiune la diverse ceremonii oficiale solemne în acest stat), agenţii diplomatici dau expresie prezenţei pe care o are statul acreditant la viaţa publică a statului acreditar.
Un al doilea sens dat noţiunii de reprezentare este acela de a autoriza misiunea diplomatică să trateze în numele statului trimiţător, exprimându-i voinţa, preocupările şi punctele de vedere şi valorificându-i drepturile în apărarea intereselor sale, reprezentarea trebuie înţeleasă ca o activitate care are ca scop să facă cunoscut şi să apere interesele statului acreditant prin mijloace diplomatice paşnice şi politico-juridice.
Noţiunea de reprezentare are o sferă largă de cuprindere, întrucât relaţiile dintre cele două guverne sunt, în general, extrem de variate; ele se întind de la negocierile pentru încheierea unui. tratat între statele interesate până la efectuarea de demersuri în numele cetăţenilor lor şi solicitarea de sprijin pentru diferitele puncte de vedere în problemele internaţionale.
Funcţia de reprezentare este încredinţată înainte de toate şefului de misiune în ale cărui scrisori de acreditare se menţionează acest lucru. Dar ceilalţi membri ai misiunii - personalul diplomatic, în special cei cu funcţii superioare, iau parte la exercitarea acestei funcţii. Întrucât în majoritatea statelor, guvernele au un caracter reprezentativ, iar decizia în ultimă analiză nu mai aparţine exclusiv şefului de stat, sfera activităţii de reprezentare a agentului diplomatic s-a extins pentru a avea acces la toţi factorii de decizie ai statului acreditar.
În cazul reprezentării unui stat de către misiunea sa diplomatică, este vorba de un cu totul alt raport juridic decât cel al reprezentării internaţionale.
În cazul misiunii diplomatice, statul acreditant nu poate fi exonerat de răspunderea care-i revine pentru actele săvârşite de misiunea sa diplomatică invocând faptul că aceasta şi-ar fi depăşit mandatul care-i fusese încredinţat, pentru că, fiind organ al statului acreditant, misiunea diplomatică angajează prin actele sale de reprezentare răspunderea acestui stat.
În al doilea rând, misiunea diplomatică reprezintă interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor acestuia. Trebuie să precizăm, şi în acest caz, că nu este vorba de cunoscuta reprezentare de drept civil, ci de reprezentarea pe care misiunea diplomatică o exercită în calitatea sa de organ al statului acreditant, o reprezentare generală în raport cu autorităţile statului acreditar.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] În conformitate cu prevederile legislaţiei noastre, şeful misiunii diplomatice este reprezentant unic al României în statul în care este acreditat, având o competenţă generală de reprezentare; în statul în care este acreditat, şeful misiunii diplomatice reprezintă statul român faţă de orice cetăţean roman trimis în misiune permanentă sau temporară sau aflat în orice altă calitate în acel stat.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain text
Apreciati acest articol
Adauga un comentariu