Inviolabilitatea agentului diplomatic
Pentru a asigura inviolabilitatea diplomatică, statul acreditar are obligaţia de a se abţine de la oricare acţiune de constrângere împotriva unui diplomat. De inviolabilitatea personală se bucură şi curierii diplomatici, pe baza unui document oficial care trebuie să ateste această calitate.
Convenţia de la Viena stipulează că persoana agentului diplomatic este inviolabilă precum şi locuinţa, documentele şi bunurile sale (art. 30. alin. 2).
Inviolabilitatea agentului diplomatic este absolută, dar poate avea anumite limite. Astfel, împotriva unui agent diplomatic prins în flagrant delict ar putea fi aplicate măsuri de constrângere, însă, pentru a se evita abuzul, statul acreditar este obligat să motiveze actul şi să facă dovada culpabilităţii agentului. Orice arestare abuzivă dă naştere la răspunderea internaţională a statului acreditar. Se consideră că faptele pentru care asupra agentului pot fi aplicate măsuri de constrângere trebuie să fie ori de o extremă gravitate ori de o extremă urgenţă de a se reţine agentul pentru a se preîntâmpina daune majore. În cazul în care nu apare o extremă urgenţă statul acreditar va trebui să recurgă la procedura declarării persona non grata[1] a agentului respectiv şi astfel să-l expulzeze fără a recurge la folosirea constrângerii.
Inviolabilitatea personală a agentului diplomatic constă, pe de o parte, în obligaţia cu caracter negativ a statului acreditar de a se abţine în luarea de măsuri de constrângere (ca: arestarea, reţinerea, percheziţionarea etc.), iar, pe de altă parte, în obligaţia pozitivă a statului respectiv de a asigura diplomatului străin, prin prevederi adecvate de poliţie, norme penale şi alte măsuri corespunzătoare, o protecţie specială contra oricărei ofense posibile fie materiale, fie morale (de ex. atacuri în presă sau defăimări). Agentul diplomatic este, astfel, îndreptăţit la protecţia reputaţiei sale, astfel că persoana care-l defăimează trebuie să fie urmărită în justiţie.
În situaţia când s-a produs un atac, răpire sau act terorist[2] împotriva persoanei agentului diplomatic statul acreditar este obligat să ia măsurile necesare pentru ca autorul unor astfel de acte să fie prins, judecat şi pedepsit, altfel statul respectiv va fi răspunzător potrivit dreptului internaţional pentru neluarea măsurilor reclamate.
Inviolabilitatea începe din momentul în care agentul diplomatic intră pe teritoriul statului acreditar şi durează până în momentul în care el părăseşte teritoriul respectiv; ea continuă şi după ce s-a încheiat misiunea.
Momentul începerii este marcat de notificarea făcută către M.A.E., sau de îndată ce trimisul îşi face cunoscută prezenţa oficială prin prezentarea paşaportului şi se întinde în mod obişnuit, pe toată durata până la plecarea în cadrul unui termen rezonabil după terminarea misiunii sale.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Declararea unui agent diplomatic persona non grata nu trebuie motivată de statul acreditar. În urma declarării ca persona non grata, diplomatul trebuie să părăsească în cel mai scurt timp posibil teritoriul statului străin.
[2] A devenit celebru cazul teroriştilor Tupac Amaru din Peru. Aceştia au luat ca ostatici persoanele care se găseau în ambasada Japoniei din Lima la data de 18 decembrie 1996. Datorită faptului că în acel moment în sediul ambasadei avusese loc un dineu oficial, au fost luaţi ostatici mulţi diplomaţi aparţinând de diferite ţări. Diplomaţii au fost ţinuţi ostatici timp de 127 de zile, adică până la 23 aprilie 1997 când o operaţiune antiteroristă condusă de Guvernul Peruan a avut loc. Pe timpul operaţiunii s-au înregistrat şi trei morţi în rândul diplomaţilor şi soldaţilor guvernamentali. De subliniat a fost colaborarea între Guvernul preşedintelui peruan Alberto Fujimori şi Guvernul japonez prin reprezentantul său, ministrul de externe Yukihiko Ikeda. Conform regulilor prezentate în această secţiune, guvernul peruan a fost, cel puţin oficial, cel care a condus operaţiunea de eliberare a ambasadei japoneze.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Apreciati acest articol







Adauga un comentariu