Confluenta dintre Uniunea Europeana, dreptul international cutumiar si tratatele bilaterale privind investitiile
Rezumat: In prezent, nu există un instrument de control al investiţiilor străine in toate statele membre ale Uniunii Europene insă există in explorare un drept internaţional cutumiar cu privire la protecția investițiilor. Având in vedere peste 3.000 de tratate de investiţii care reglementează investiţii în întreaga lume, specialiştii au observat că unele protecţii de fond prevăzute în aceste tratate au pătruns în corpusul dreptului internaţional cutumiar. Avocaţi, arbitri şi specialişti ce provin din mediul academic trebuie să dezbată dacă oricare dintre aceste standarde au fost acceptate în prezent pe o scară atât de largă, astfel încât să cuprindă dreptul internaţional cutumiar. Un aspect important este reprezentat de legătura dintre dreptul internaţional al investiţiilor străine şi alte norme de drept internaţional - în special cele cu privire la dezvoltărea durabilă , conflictul armat, drepturile omului şi dreptul comercial. Pentru state ca România devine absolut necesară integrarea şi armonizarea reglementărilor interne privind investiţii străine, întrucât la nivel global este promovat tot mai mult conceptul de drept transnaţional care să guverneze investiţiile străine. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a adus o serie de schimbări în ceea ce priveşte politica comercială comună, Comisia Europeană prin initiativele sale, marcand primul pas către o politică europeană globală în materie de investiţii internaţionale. Au apărut dispoziţii tranzitorii care garantează protectia investitiilor pe baza tratatelor bilaterale de investiţii existente sau în curs încheiate între UE şi ţări care nu fac parte din UE. În temeiul tratatului de la Lisabona, politica de investiţii va fi elaborată şi gestionată la nivel european, UE fiind deja cel mai important actor la nivel mondial în domeniul investiţiilor străine directe.
Abstract: At present, there isn't a control tool of foreign investment in all European Union member states but there is an exploration in customary international law on investment protection. Given more than 3,000 investment treaties governing investment worldwide, experts have noted that some of the protections provided by the Fund in these treaties have entered the corpus of customary international law. Lawyers, judges and experts from the academia who have to debate whether any of these standards have been accepted so far on a large scale, to include customary international law. An important aspect is the connection between international law of foreign investment and other rules of international law - particularly those on sustainable development, armed conflict, human rights and trade. For countries like Romania becomes absolutely necessary to integrate and harmonize national regulations on foreign investment, whereas the global is increasingly promoted the concept of transnational law governing foreign investment. Entry into force of the Lisbon Treaty has made a number of changes in the Common Commercial Policy, European Commission through its initiatives, marking the first step towards a comprehensive European policy on international investment. Transitional arrangements have emerged which guarantees protection of investments on the basis of existing bilateral investment treaties being concluded between the EU and countries outside the EU. Under the Treaty of Lisbon, the investment policy will be developed and managed at European level, the EU is already the largest global player in the field of foreign direct investment.
1. Introducere
Cadrul juridic internaţional privind investiţiile străine este un domeniu care se dezvoltă rapid şi unul în care opţiunile cu privire la modul cel mai bun de a progresa diferă considerabil. Şi această deoarece domeniul in cauză presupune activităţi supuse unui cadru juridic multidimensional iar entităţile implicate aparţin şi ele unor categorii diferite. Ca atare, se poate aprecia ca şi acest domeniu, cel puţin parţial, îşi are originea în dreptul privind tratatele. Într-adevăr, tratatele încheiate la nivel statal caută să soluţioneze incertitudinile prezente în alte reglementări internaţionale uzuale care pot fi şi ele însele catalogate în principiu ca oferind un set incomplet de reguli incapabile să trateze toate aspectele multi-forme şi variate ale reglementării internaţionale a investiţiilor străine.[1] În plus, această temă a fost blocată în evoluţia sa actuala de diferenţele semnificative de opinie cu privire la echilibrul adecvat pachetului de drepturi şi obligaţii[2] pe care trebuie să îl posede toţi actorii principali, indiferent de categoria căreia îi aparţin, respectiv, fie state, fie investitori interni sau gazde[3].
Spre exemplu, la nivel european, in prezent nu există un instrument de control al investitiilor străine in toate statele membre ale Uniunii Europene[4].
2. Aspecte de cultură juridică şi de drept comparat
Notiunea de cultură juridică s-a dezvoltat atat sub aspect general cat şi sub aspect special, ca un instrument conceptual de intelegere a legii şi ca un fenomen social ce in prezent functionează ca un sistem in cadrul societatii. Cultura juridică reprezintă o provocare, lansată de o realitate în schimbare, intr-o o societate care se schimbă rapid. Aşa-numita „globalizare” are un mare impact asupra traditiei juridice clasice, prin estomparea granitelor juridice şi culturale de odinioară, aducand noi influente in diferite sectoare ale sistemului juridic. In acest fenomen se incadrează şi evolutia dreptului international al investitiilor străine, evolutie ce aduce in dezbatere, in mod cumulativ, atat elemente specifice de cultură juridică dar şi elemente de drept comparat.
Avand in vedere cele peste 3.000 de tratate de investiţii care reglementează investiţii în întreaga lume, specialiştii[5] au observat că unele protecţii de fond prevăzute în aceste tratate au pătruns în corpusul dreptului internaţional cutumiar. Avocati, arbitri şi specialisti ce provin din mediul academic trebuie să dezbată dacă oricare dintre aceste standarde au fost acceptate în prezent pe o scară atât de largă, astfel încât să cuprindă dreptul internaţional cutumiar. Un aspect important este reprezentat de legătura dintre dreptul internaţional al investiţiilor străine şi alte norme de drept internaţional - în special cele cu privire la dezvoltărea durabila, conflictul armat, drepturile omului şi dreptul comercial. Pentru state ca România devine absolut necesară integrarea şi armonizarea reglementărilor interne privind investiţii străine, întrucât la nivel global este promovat tot mai mult conceptul de drept transnaţional care să guverneze investiţiile străine. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a adus o serie de schimbari în ceea ce priveşte politica comercială comună, Comisia Europeană prin initiativele sale, marcand primul pas către o politică europeană globală în materie de investiţii internaţionale. Au aparut dispoziţii tranzitorii care garanteaza protectia investitiilor pe baza tratatelor bilaterale de investiţii existente sau în curs încheiate între UE şi ţări care nu fac parte din UE. În temeiul tratatului de la Lisabona, politica de investiţii va fi elaborată şi gestionată la nivel european, UE fiind deja cel mai important actor la nivel mondial în domeniul investiţiilor străine directe.
Într-o societate internaţională în care domeniul dreptului investiţiilor străine încă generează controverse într-o măsură mai mare decât alte domenii de drept, aşa cum au remarcat majoritatea specialiştilor[6], este de subliniat pregnanţa preocupărilor subiectelor de drept internaţional public pentru găsirea căilor de majorare şi rentabilizare în continuare ale acestora. Pentru ţări ca România devine absolut necesară integrarea şi armonizarea reglementărilor interne[7] privind investiţii străine, printr-o atentă adaptare[8] la reglementările internaţionale, întrucât la nivel global este promovat tot mai mult conceptul de drept transnaţional care să guverneze investiţiile străine.
3. Uniunea Europeană şi tratatele bilaterale privind investiţiile
Aspectele dreptului internaţional privind investiţiile în cadrul Uniunii Europene (UE) reprezintă o chestiune neclară, ambiguă şi în evoluţie. Este necesar să se facă o distincţie în analiza tratatelor bilaterale privind investiţiile[9] (BIT-urilor) încheiate între statele membre UE (dimensiunea internă) şi acele BIT-uri care au fost încheiate între statele membre cu terţe ţări (dimensiunea externă).
Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene la 1 decembrie 2009[10] a adus o serie de modificări în ceea ce priveşte politica comercială comună, aceasta devenind domeniu în care Uniunea Europeană, care „se substituie Comunităţii Europene şi îi succedă acesteia”[11] are competenţă exclusivă. In plus, rolul Parlamentului European a fost consolidat, contribuindu-se astfel la o reducere a deficitului democratic în ceea ce priveşte mecanismul de luare a deciziilor în acest domeniu[12].
Cu privire la dimensiunea internă, comparând protecţia Tratatului şi protecţia uzuală din BIT-uri, au survenit câteva cazuri de suprapunere juridică;[13] Tratatul garantează accesul pe piaţă şi protejează investitorii din interiorul UE prin intermediul a patru libertăţi, care garantează libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului. Aceste drepturi sunt aplicabile la nivel naţional şi, în ultimă instanţă, la Curtea Europeană de Justiţie[14] (CEJ). Protecţia împotriva exproprierii şi Tratamentul corect şi echitabil nu se regăsesc în Tratat, dar protecţia fundamentală este consolidată la nivel aprofundat în constituţiile naţionale, precum şi protejată prin Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Art. 1 Protocolul 1 pentru expropriere)[15].
Comisia Europeană susţine punctul de vedere conform căruia legislaţia UE prevalează asupra normelor BIT-urilor neconforme, începând cu data aderării noilor State. Totuşi, prevalenţa efectivă nu determină în acelaşi moment încetarea automată a BIT-urilor. În orice caz, deoarece BIT-urile conţin, de obicei, perioade de protecţie post-încetare, o dispariţie a potenţialelor conflicte poate dura o perioadă de timp destul de lungă. Comisia susţine punctul de vedere conform căruia şi jurisdicţia CJE prevalează, de la data aderării[16], dar tribunalele de arbitraj pot avea un punct de vedere diferit.
Deşi Comisia a solicitat statelor membre să rezilieze cele peste 196 de BIT-uri, care sunt încă în vigoare între diferite state UE, statele membre nu au acţionat în acest sens. Comisia Europeană a făcut primul pas către o politică europeană globală în materie de investiţii internaţionale, cuprinzând două iniţiative. Un document strategic prevede modul în care noile competenţe ale UE în domeniul investiţiilor străine directe pot fi utilizate pentru a stimula competitivitatea şi comerţul, ducând la creştere economică şi la locuri de muncă. Totodată, un proiect de regulament stabileşte dispoziţiile tranzitorii care oferă garanţii pe baza tratatelor bilaterale de investiţii existente sau în curs încheiate între UE şi ţări care nu fac parte din UE. În temeiul tratatului de la Lisabona, politica de investiţii va fi elaborată şi gestionată la nivel european, oferind UE o poziţie de negociere mai puternică pentru a oferi o mai bună protecţie a investiţiilor pentru toate întreprinderile europene. Investiţiile străine directe[17] aduc o contribuţie esenţială la creşterea economică. Acestea creează locuri de muncă, optimizează alocarea resurselor, permit transferul de tehnologie şi stimulează comerţul. Până în 2008, fluxurile externe de ISD au fost în valoare de 3 300 miliarde EUR, în timp de fluxurile UE interne au reprezentat 2 400 miliarde EUR.
Respectivele investiţii sunt garantate prin tratatele bilaterale privind investiţiile. Acestea stabilesc termenii şi condiţiile pentru investiţiile efectuate de resortisanţi şi societăţi dintr-un stat într-un alt stat şi stabilesc un nivel de protecţie obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a încuraja fluxurile de investiţii între două ţări. Printre alte aspecte, BIT-urile acordă investitorilor un tratament corect, echitabil şi nediscriminatoriu, protecţie faţă de exproprierile ilegale şi posibilitatea de apelare directa la arbitrajul internaţional. Statele UE sunt principalii utilizatori, la nivel global, ai BIT-urilor, cu un număr total de aproximativ 1.200 de tratate bilaterale deja încheiate.
Au existat cazuri împotriva statelor membre, în baza BIT-urilor din interiorul UE, acolo unde jurisdicţia aleasă a fost arbitrajul internaţional privind investiţiile. În cazul Eastern Sugar v. Republica Cehă[18], de exemplu, Tribunalul a stabilit jurisdicţia pe baza următoarelor argumente: 1) BIT-ul respectiv nu fusese reziliat, 2) măsurile respective fuseseră luate înainte de aderare, 3) protecţia BIT nu a intrat în conflict cu protectia specifică a UE şi, prin urmare, supremaţia nu a fost o problemă, 4) nu a existat nici o formulare privind politica de către UE asupra BIT-urilor din interiorul UE, 5) disponibilitatea arbitrajului investitor - stat între unele state membre nu constituie o discriminare relevantă[19].
Rămâne de văzut dacă dispute suplimentare privind investiţiile aferente BIT-urilor în interiorul UE vor conduce la rezilierea acestora. Până în acel moment, nu se aşteaptă ca tribunalele de arbitraj să înainteze cazul CEJ.
Cu privire la dimensiunea externă, până la recentul Tratat de la Lisabona (aprobat în octombrie 2007 şi intrat în vigoare la 1 decembrie 2009), competenţa pentru încheierea tratatelor de investiţii a rămas, în principiu, în atribuţiile statelor membre, deoarece Tratatul nu prevede nici o competenţă în domeniul investiţiilor, iar puterile neatribuite/neenumerate apartin statelor membre[20].
Totuşi, se pare că atâta timp cât UE nu-şi va exercita noua sa competenţă în acest domeniu (prin negocierea de noi tratate), BIT-urile existente cu ţările care nu fac parte din UE vor rămâne în vigoare.
3.1. Standarde Fundamentale
Principiile juridice internaţionale aplicabile drepturilor de admitere şi constituire depind, în ultimă instanţă, de o exercitare a puterii statului: astfel de drepturi vor fi create numai acolo unde statul gazdă consimte asupra acesteia, prin intermediul unei obligaţii aferentă tratatului.
3.2. Admiterea investiţiilor şi dreptul de constituire
Nu există nici un drept international cutumiar privind înregistrarea. În plus, tendinta dominantă în practica IIA[21] a fost aceea de a păstra un model de înregistrare controlat şi de a nu extinde drepturile pozitive generale de înregistrare şi constituire[22].
Pe de altă parte, există motivări politice puternice, pentru care un stat gazdă poate dori să-şi deschidă economia şi să-şi consolideze această politică prin intermediul unor obligaţii internaţionale angajante. Într-adevăr, o tendintă în creştere în ultimii ani s-a îndreptat în direcţia încheierii unor astfel de obligaţii, în cadrul IIA-urilor. Acestea includ BIT-uri încheiate cu ţări din emisfera vestică şi FTA[23]-uri bilaterale, cu prevederi privind investiţiile; modalităţile se pot schimba în funcţie de faptul dacă disciplina respectivă se concentrează pe "investiţie" în general (adoptând o abordare de tratament naţional similar NAFTA[24] faţă de angajamentele de liberalizare) sau privind "comerţul cu servicii". Un alt aspect, care survine în legătură cu înregistrarea şi constituirea priveşte BIT-urile ce conţin o formulare în sensul că definirea unei investiţii acoperite de acord este una efectuată "în conformitate cu legislaţia statului gazdă "[25]. Aceasta poate confirma faptul că, atât investitorii străini, cât şi cei interni, trebuie să respecte legislaţia locală şi că numai acele investiţii care respectă legislaţia locală pot obţine protecţie[26] în baza BIT-ului, inclusiv orice legi în vigoare privind înregistrarea şi constituirea de investiţii străine[27]. Astfel, un tribunal poate refuza jurisdicţia asupra unei dispute în care investitorul a acţionat într-un mod fraudulos, ce redă obţinerea unui contract de investiţii ilegal[28], în baza legislaţiei statului gazdă, pe motiv de încălcări ale bunei credinţe şi regulilor de îmbogăţire injustă. În mod similar, acolo unde investitorul obţine un contract, fiind conştient de încălcarea cerinţelor privind naţionalitatea şi dreptul de proprietate, în baza legilor statului gazdă, acesta poate scoate litigiul în afara protecţiei BIT-ului. Pe de altă parte, încălcările legislaţiei statului gazdă, ulterior înregistrării investiţiei, nu se pot referi la jurisdicţie, ci numai la fondul revendicării.
S-ar putea spune că principalul motiv pentru continuarea dominării modelului de înregistrare controlat îl constituie inerţia, dublată de un anumit grad de naţionalism în creştere[29]. Multe acorduri, ce urmează această abordare, au fost încheiate cu ceva ani în urmă, în principal cu state europene exportatoare de capital. Ele nu au fost încă înlocuite. Acorduri mai recente, precum cele cu S.U.A. sau Canada, care nu au încheiat BIT-uri până în anii 1980, sau FTA-urile recente, pot fi, prin urmare, un indicator mai bun al practicii curente în domeniu. Acestea fiind zise, tendinţele recente către legi şi reglementări naţionale mai restrictive ar putea conduce, dacă sunt adoptate pe scară largă, la o consolidare a abordării controlate a înregistrărilor. Astfel, dezvoltarea viitoare a acestui sector al dreptului internaţional al investiţiilor nu este atât de stabilă pe cât s-ar putea imagina.
Termenul de „acord” a fost interpretat de către Curtea de Justiţie de la Luxemburg (în continuare CJCE, iar, în prezent, prin Tratatul de la Lisabona-CJUE) în sens larg, definind „orice angajament la care participă entităţile subiect de drept internaţional, care are forţă obligatorie, indiferent de denumirea juridică”. Acordurile internaţionale încheiate de Uniunea Europeana fac parte din ordinea juridică comunitară, nefiind necesară nicio măsură de transformare sau integrare a acestora.
Acordurile ocupă, în ordinea juridică comunitară „un loc inferior Tratatelor, dar superior dreptului derivat” [fapt ce decurgea din prevederile art.300 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (TCE)]. Conform art.300 (7), în prezent art.216 (2) din Tratatul de la Lisabona, acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru statele membre. Aşadar, instituţiile comunitare nu pot adopta norme care sunt contrare acordurilor încheiate. Pe de altă parte, instituţiile comunitare sau un stat membru pot obţine avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea acordului cu Tratatul.
4. Concluzii
Fără a trece în revista istoria dreptului investiţiilor străine - o istorie destul de recentă , dintr-o simplă analiză a stadiului actual al implementării unor dispoziţii speciale cu precădere de protecţie a investiţiilor străine, rezultă că România a ajuns într-un moment în care legislaţia internă trebuie să fie îmbunătăţită considerabil în acest domeniu, bineînţeles prin adaptare şi armonizare cu legislaţia internaţională.
Multe state în curs de dezvoltare s-au reorientat în ceea ce priveşte politicile lor interne câtre o abordare de perfecţionare activă faţă de politici bazate pe o creştere economică de export şi de deschidere, de găsire a mijloacelor de protecţie a investitorului ca parte a strategiilor lor de dezvoltare. Cu toate acestea trebuie luate în considerare şi presiunile semnificative externe în statele în curs de dezvoltare, la momentul liberalizării comerţului şi restricţiile de investiţii legate de politicile structurale de ajustare ale Fondului Monetar Internaţional (FMI).
Importanta găsirii unor soluţii pentru protecţia investitorului străin, în special bazate pe convenţii de reciprocitate bine implementate în legislaţia internă este de necontestat în contextul actual al crizei mondiale, caz în care statul are un rol deosebit de important.
Este adevărat că pe plan internaţional se promovează din ce în ce mai accentuat conceptul de dreptul comerţului internaţional[30] iar alţi autori promovează conceptul de drept transnaţional care să guverneze investiţiile străine, totuşi, complexitatea şi volumul impresionant de legislaţie trebuie bine structurat pe ramuri distincte de drept în special din punctul de vedere al dreptului internaţional public pentru delimitarea rolului subiectelor de drept internaţional în dreptul investiţiilor străine şi în aşa fel încât anumite obligaţii în raport de circumstanţe să revină şi statului de naţionalitate a investitorului[31].
Dreptul internaţional public impune anumite dezvoltări în domeniul investiţiilor străine dar şi anumite adaptări faţă de prevederile cuprinse în dreptul internaţional privat deoarece subiectele de drept internaţional public trebuie să fie într-o strânsă cooperare cu investitorul privat.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] A se vedea exemplul Hotărârii Judecătoreşti a Curţii Internaţionale de Justiţie în Cazul cu privire la Ahmadou Sadio Diallo (Guineea v Republica Democratică Congo), Preliminary Objections, General List No. 103, Hotărârea judecătorească din data de 24 mai 2007, para. 88.
[2] Peter Muchlinski, Federico Ortino şi Christoph Schreuer (eds) The Oxford Handbook of International Investment Law (Oxford, Oxford University Press, 2008) (denumit în cele de urmează Oxford Handbook). Consultanţii externi sunt: Dorothee Gottwald, Louis-Philippe Gratton, Christina Knahr, Abba Kolo, Ursula Kriebaum, Ian A Laird, Irmgard Marboe, Borzu Sabahi. Prezentul raport include două secţiuni care au fost adăugate din momentul publicării pana in prezent şi anume Oxford Handbook: The European Union and Bilateral Investment Treaties, autor Anne van Aaken şi Investment in Accordance with Host State Law, autor Christina Knahr.
[3] A se vedea şi The First Report of the ILA Committee on the International Law on Foreign Investment , Toronto, 2006, în ILA Report of the Seventy-Second Conference, , Toronto, 2006 (Londra, ILA, 2006) la 410 şi urm.
[4] Uniunea Europeana va fi numita in cuprinsul studiului UE.
[5] O teorie asemanatoare a fost promovata de Stephen M. Schwebel, fost judecător şi preşedinte al Curţii Internaţionale de Justiţie (1981-2000). El este în prezent Preşedinte al celor şapte membrii ai Curţii de Arbitraj între Pakistan şi India constituita să judece litigiul asupra Indus Waters, şi a fost nominalizat ca arbitru în mai multe alte arbitraje inter-statale. Totodata este membru al in corpul de arbitri si mediatori ICSID şi al Curţii Permanente de Arbitraj, este preşedinte al tribunalului administrativ al Băncii Mondiale şi a fost presedintele tribunalului administrativ al Fondului Monetar International 1993-2010.
[6] A se vedea „The International Law on Foreign Investment”, M. Sornarajah, second edition, Cambridge University Press 2004.
[7] O prevedere de interes este inclusa in Acordul din 1992 de stimulare a investiţiilor între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii, mai exact in art. 3: in măsura în care legislaţia României împiedică sau interzice, parţial sau total, transferul, succesiunea sau dobîndirea în orice alt mod de către emitent, în conformitate cu art. 2 a) al acestui acord, a oricărui interes în orice proprietate aflată pe teritoriul României, Guvernul României va permite emitentului să facă aranjamentele potrivite, prin a căror îndeplinire asemenea interese să fie transferate unei persoane sau entităţi căreia îi este permisă proprietatea asupra unor astfel de interese, în conformitate cu legile României.
[8] Practicieni contemporani sunt de parere ca „in urmatorii ani vom avea niste modele de a face lucrurile care acum ni se par inimaginabile”, Anca Bidian - Vicepresedinte KIWI FINANCE SRL, cu ocazia unor interviuri publicate intr-o serie de reviste de specialitate.
[9] tratatelor bilaterale privind investiţiile vor fi denumite in continutul studiului : BIT.
[10] Denumit in continutul studiului : Tratatul.
[11] Potrivit art.1 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), versiunea consolidata a Tratatului de la Lisabona .
[12] Rafael Leal-Arcas, 50 Years of Trade Policy: Good Enough or as Good as It Gets?, Irish Journal of European Law, No.1 and 2, 2008, pag.157 .
[13] C. Soderlund, Intra- EU BIT Investment Protection and the EC Treaty, 24 Journal of International Arbitration 455 (2007).
[14] Curtea Europeana de Justitie va fi denumita in continuarea studiului: CEJ.
[15] Deşi putea fi invocat Art. 295 CE pentru a permite naţionalizarea în baza procesului prevăzut şi despăgubirii.
[16] Acest aspect este clarificat pentru soluţionarea disputelor între state, prin intermediul deciziei MOX Plant, CEJ, Hotărârea judecătorească din data de 30 mai 2006, Commission v. Ireland ( C- 459/03). W. Shan, The Legal Framework of EU- China Investment Relations, Hart Publishing.
[17] Investitiile straine directe vor fi denumite in continutul studiului: ISD.
[18] Eastern Sugar v. Republica Cehă, Hotărâre Judecătorească Parţială, 27 martie 2007 (Arbitrajul UNCITRAL, Camera de Comerţ Stockholm) (BIT Olanda /Republica Cehă).
[19] Eastern Sugar v. Republica Cehă.
[20] Totuşi, în baza jurisdicţiei CEJ, CE deţine în plus responsabilitatea exclusivă pentru relaţiile externe în acele domenii în care a aplicat legislaţia secundată, ca urmare a competenţei latente exclusiv interne ca putere implicată (doctrina ERTA). Astfel, deşi CE deţine competenţa non-exclusivă asupra unor părţi din aspectele de investiţii - atât în ceea ce priveşte mişcările de capital, cât şi chestiunile legate de constituire, această competenţă nu a fost exercitată pe deplin. Pentru detalii vezi P. Eeckhout, External Relations of the European Union, (Oxford, Oxford University Press 2004), la p. 58 şi urm.
[21] Acordurile de Investiţii Internaţionale (IIAs) sunt tratate între ţările care abordează aspecte relevante pentru investiţiile transfrontaliere, De obicei, se incheie în scopul de protecţie, promovare şi liberalizare a unor astfel de investiţii. Cele mai des intalnite IIAs acopera investiţiile străine directe (ISD) şi investiţii de portofoliu . Statele parti se angajează să adere la standardele specifice cu privire la tratamentul investiţiilor străine pe teritoriul lor. Cele mai frecvente tipuri de IIAs sunt Tratatele bilaterale de investiţii (BIT) şi comerţ preferenţial şi în acordurile de Investiţii (PTIAs). Acordurile şi tratatele pentru evitarea dublei impuneri (DTTs) sunt, de asemenea, considerate ca IIAs, intrucat impozitarea are de obicei un impact important asupra investiţiilor străine.Tratatelor bilaterale de investiţii se ocupă în principal cu admiterea, tratamentul şi protecţia investiţiilor străine.
[22] A se vedea Igncio Gomez-Palacio şi Peter Muchlinski Asmission and Establishment în Oxford Handbook şi Peter T. Muchlinski Multinational Enterprises and the Law (Oxford, Oxford University Press, Ediţia a 2-a, 2007).
[23] Free Trade Agreements and Regional Trading Agreements . Spre exemplu, Statele Unite ale Americii are acorduri de comerţ liber în vigoare cu 17 de ţări. Romania are incheiate FTAs cu 7 tari: Moldova, Turcia, Israel, Albania, Macedonia, Bosnia şi Hertegovina, Serbia şi Muntenegru.
[24] Acordul privind formarea N.A.F.T.A. - Acordul Nord American de Comerţ Liber (North American Free Trade Agreement) a fost semnat la 17 decembrie 1992 între SUA, Canada şi Mexic. NAFTA acoperă o piaţă de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii şi mai spre sudul continentului american, şi o suprafaţă de 21,3 milioane km². Scopul acestui acord este liberalizarea în 10 ani a comerţului cu produse şi servicii, prin eliminarea barierelor tarifare şi netarifare între părţi şi prin liberalizarea investiţiilor intra-zonale.
[25] De exemplu, BIT-ul dintre Chile şi Noua Zeelandă prevede faptul că "investiţia" înseamnă orice tip de activ sau drepturi legate de acesta, "cu condiţia ca investiţia să fi fost efectuată în conformitate cu legile şi reglementările părţii contractante care o primeşte..." citat în UNCTAD Tratatele privind investiţiile bilaterale 1995-2006: Curente în luarea de decizii privind investiţiile (New York şi Geneva, Naţiunile Unite, 2007).
[26] Romania are semnate peste 80 de tratate bilaterale de investitii.
[27] Art. 10 din Acordul intre intre Guvernul Romaniei şi Guvernul Republicii Italia cu privire la promovarea şi garantarea reciproca a investitiilor intrat in vigoare in 1991 prevede ca: acest acord se va aplica şi investitiilor realizate de investitorii unei parti contractante pe teritoriul celeilalte parti contractante inainte de intrarea in vigoare a acestui acord şi acceptate in conformitate cu prevederile legale in vigoare ale fiecarei parti contractante. Totusi, acordul nu se va aplica diferendelor survenite anterior intrarii in vigoare a acestui acord.
1. Ori de cite ori un caz este guvernat atit de acest acord, cit şi de alt acord international la care ambele parti contractante sint parti, sau daca este guvernat de catre legislatia generala internationala, prevederile cele mai favorabile, de la caz la caz, vor fi aplicate partilor contractante şi investitorilor acestora.
2. Ori de cite ori, ca rezultat al legilor şi al altor dispozitii legale generale, una dintre partile contractante a prevazut un tratament mai avantajos pentru investitorii celeilalte parti contractante decit acela prevazut in acest acord, acestora li se va acorda acest tratament mai favorabil.
In cazul unor contracte speciale dintre un investitor şi cealalta parte contractanta, prevederile acestor contracte, fara a prejudicia prevederile prezentului acord, vor prevala in favoarea investitorului in cauza.
[28] De exemplu, BIT-ul dintre Chile şi Noua Zeelandă prevede faptul că "investiţia" înseamnă orice tip de activ sau drepturi legate de acesta, "cu condiţia ca investiţia să fi fost efectuată în conformitate cu legile şi reglementările părţii contractante care o primeşte..." citat în UNCTAD Tratatele privind investiţiile bilaterale 1995-2006.
[29] Spre exemplu, Acordul din 2002 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Regatului Suediei privind promovarea si protejarea reciproca a investitiilor in art. 2 prevede ca: fiecare parte contractanta va promova, potrivit politicii sale generale in domeniul investitiilor straine, investitiile efectuate pe teritoriul sau de catre investitorii celeilalte parti contractante si va admite aceste investitii in conformitate cu legislatia sa. Punctul 4 al aceluiasi articol, investitiile efectuate, in conformitate cu legile si reglementarile legale ale partii contractante pe teritoriul careia acestea sunt facute, beneficiaza de deplina protectie a prezentului acord si, in nici o situatie, o parte contractanta nu va acorda un tratament mai putin favorabil decat cel cerut de dreptul international. Fiecare parte contractanta va respecta orice obligatie pe care si-a asumat-o fata de un investitor al celeilalte parti contractante cu privire la investitia sa. Cu toate acestea, acelasi document statueaza in final ca prezentul acord nu va restrange in nici un fel drepturile si beneficiile de care se bucura un investitor al unei parti contractante pe teritoriul celeilalte parti contractante conform legislatiei nationale a acesteia sau dreptului international.
[30] Pentru o analiză a modului în care diferitele componente ale dreptului comertului international ar putea să funcţioneze împreună, printr-un nucleu comun doctrinar, a se vedea JHH Weiler, "Cain and Abel: Convergence and Divergence in International Trade Law," in The EU, the WTO, and the NAFTA: Towards a Common Law of International Trade (J.H.H. Weiler, ed., Oxford University Press, 2000).
[31] Pentru detalii vezi International Law Association, Report of the seventy-third conference, held in Rio de Janeiro, Brasil, 17-21 August 2008, London, 2008, p.777-778.
--------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------
este avocat inscris in Baroul Bucuresti, arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR, doctorand la disciplina Drept international public in cadrul Institutului de Cercetari Juridice „Academician Andrei Radulescu” al Academiei Romane si Cercetator stiintific asociat in cadrul Centrului de Studii de Drept European, mediator, practician in insolventa si coordonator al societatii LEGAL RECOVERY IPURL, vicepresedinte al Asociatiei Profesionistilor pentru Protectia Consumatorului.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain text
Apreciati acest articol
Adauga un comentariu