Falimentul
Necesitatea îndeplinirii, în termenele fixate prin Programul legislativ şi Strategia de reformă a sistemului judiciar, a obligaţiilor asumate în procesul de aderare la Uniunea Europeană, precum şi imperativul accelerării procedurii de reorganizare, în contextul general al nevoii de consolidare a accesului la justiţie, ce implică eficienţa procedurilor judiciare aflate la dispoziţia părţilor, a justificat urgenţa adoptării unui nou act normativ despre care am vorbit în lucrarea de față – Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Totodata prezentul studiu are în vedere prezentarea cadrului normativ internaţional şi european în domeniul procedurii falimentului.
---------------------------------------------- EXTRAS ----------------------------------------------
§ 1. Scurt istoric şi elemente de drept comparat
Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului îşi are originea în instituţia venditio bonorum din dreptul roman, care a dus, ulterior, la apariţia procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului[1].
Dreptul roman a reglementat situaţia juridică a datornicilor, drept care înlocuia executarea asupra persoanei debitorului cu executarea asupra patrimoniului acestuia ulterior procedurii executării silite[2]. Potrivit dreptului roman, debitorul era deposedat de bunurile sale ce erau în posesia creditorilor sau a unui curator bonorum pentru ca debitorul să nu-şi mărească insolvabilitatea în detrimentul creditorilor săi. Ulterior efectuării uno acte de publicitate sub conducerea unui magister bonorum vendendorum se proceda la exproprierea bunurilor sechestratw şi la vânzarea tuturor acestor bunuri prin licitaţie.
Această formă de executare a debitorilor în dreptul roman a fost păstrată şi dezvoltată în dreptul medieval[3], cu deosebirea că nu se mai aplica decât comercianţilor, nu şi necomercianţilor, ca în dreptul roman.
în ceea ce priveşte epoca modernă, Codul comercial francez din 1807 a realizat prima reglementare completă în acest domeniu. Codul comercial urmărea realizarea a două scopuri principale, şi anume: un scop imediat, constând în asigurarea plăţii creanţelor creditorilor şi pedepsirea falitului, şi un scop mediat, care viza asanarea activităţii comerciale[4]. Aceeaşi reglementare organiza şi o procedură de lichidare a bunurilor falitului şi de distribuire a sumelor rezultate între creditorii acestuia[5].
Pe durata procedurii , falitul era încarcerat în închisoarea datornicilor sau reţinut la domiciliu. De asemenea, falitul era decăzut din anumite drepturi profesionale şi civile iar în cazul săvârşirii unor fapte păgubitoare pentru creditori, era sancţionat penal.
În literatura de specialitate[6], reglementarea falimentului a fost apreciată drept o cucerire epocală, o formă de executare colectivă, întemeiată pe principiul egalităţii creditorilor.
Reglementarea adoptată de Codul francez a fost introdusă şi în Italia, în 1982, şi chiar în România, prin Codul comercial din 1887.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] V. Hanga, M. Jakotă, „Drept privat roman”, Bucureşti, 1964, pag. 308.
[2] Emil Molcuţ, Dan Oancea, „Drept roman”, Editura Şansa, Bucureşti, 1993, pag. 157.
[3] În special în statutele oraşelor din nordul şi centrul Italiei (de exemplu, Genova, Florenţa, Milan, Veneţia).
[4] Stanciu D. Cărpenaru, „Procedura reorganizării şi lichidării judiciare”, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1996, pag. 6.
[5] Toate bunurile falitului erau puse sub sechestru cu privarea de dreptul de a administra şi dispune de acele bunuri.
[6] Pentru detalii - I. L. Georgescu, „Autonomia dreptului comercial”, în R.D.C. nr. 4 din 1993, pag. 7.
---------------------------------------------- EXTRAS ----------------------------------------------
Doriti mai multe informaţii despre acest subiect? Cumpărati acum STUDIUL IN INTREGIME
CLICK AICI PENTRU A CUMPĂRA ACUM!
PREŢ - 6 EURO cu plata rapidă prin SMS!
NUMAI în reţelele ORANGE si VODAFONE
Studiul se livrează în format electronic, prin email, în termen de 24-48 de ore de la efectuarea plăţii prin SMS!
Detalii tehnice ale studiului:
Autor: Redacţia www.studiijuridice.ro
Anul elaborarii: 2010
Pagini: 13
Detalii tehnice:
- Formatul paginii: A4;
- Font: Times New Roman;
- Dimensiune caractere - 12 pt.;
- Distanta intre randuri: 1.5
- Note de subsol: DA
- Diacritice-ă,â,ţ,ş: DA
- Bibliografie: DA
- Printabil: DA
- Se distribuie in format: Word sau PDF
- Optiune de copiere COPY/PASTE: Activa
BIBLIOGRAFIE
I. CURSURI, TRATATE, MONOGRAFII
Angheni Smaranda, Volonciu Magda, Stoica Camelia, Lăstun Monica Gabriela - Drept comercial, Editura All Beck, Bucureşti, 2004.
Angheni Smaranda, Volonciu Magda, Stoica Camelia, - Drept comercial, Editura CH Beck, Bucureşti, 2008.
Bufan Radu - Reorganizarea judiciară şi falimentul, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
Cărpenaru Stanciu D. – Drept comercial român, Editura All Beck, Bucureşti, 2000.
Cărpenaru Stanciu D. - Procedura reorganizării şi lichidării judiciare, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1996.
Dolache Ileana-Izabela, Mihăileanu Cosmin-Horia – Reorganizarea judiciară şi falimentul. Practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.
Hanga V., Jakotă M. - Drept privat roman, Bucureşti, 1964.
Măgureanu Florea, „Drept procesual civil”, Vol. I şi II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
Măgureanu Florea, „Drept procesual civil” , Editura All Beck, Bucureşti, 2001.
Molcuţ Emil, Oancea Dan - Drept roman, Editura Şansa, Bucureşti, 1993.
Munteanu Emanoil – Regimul juridic al administratorilor societăţilor comerciale, Editura AllBeck, Bucureşti, 2000.
Pătulea V., Legea privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare, Editura Continent XXI, Bucureşti, 1996.
Turcu Ion - Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciară şi falimentul, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000.
Turcu Ion – Falimentul. Actuala procedură. Tratat, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
Turcu Ion – Tratat teoretic şi practic de drept comercial, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009.
II. STUDII DE SPECIALITATE
Georgescu I. L. - Autonomia dreptului comercial, în Revista de Drept Comercial nr. 4/1993.
Pipera Gh., - „Despre modificarea legii falimentului”, în Revista de Drept Comercial, nr. 9/2000.
Popescu C. L. - Judecătorul sindic, în Revista de Drept Comercial nr. 6/1995.
Turcu I., - Deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, Revista de Drept Comercial nr. 5/2000.
Ţăndăreanu N. - Revista de Drept Comercial nr. 4/1996.
Ţăndăreanu N. - Planul de reorganizare judiciară şi reorganizarea, în Revista de Drept Comercial nr. 10/1998.
III. LEGISLAŢIE
Codul de procedură civilă.
Legea nr. 26/1990, privind registrul comerţului.
Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 38 din ianuarie 2002 (abrogată în 2006);
Ordonanţa Guvernului nr. 79/1999 privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare;
Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modific[rile ;i complet[rile ulterioare.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Apreciati acest articol







Adauga un comentariu