Reconstituirea fizionomiei dupa craniu
Acest procedeu, aplicat de toate serviciile criminalistice, a fost pus la punct, printre alţii, de savantul rus M. M. Gherasimov. La noi în ţară s-a ocupat de perfecţionarea acesteia Cantemir Rişcuţia[1]. Din această cauză mai este denumită “metoda GHERASIMOV- RIŞCUŢIA”[2].
Metoda constă în reconstituirea plastică şi grafică a ţesuturilor moi ale capului, potrivit unor standarde de grosime determinate ştiinţific. Fireşte că întreaga operaţie se execută pe craniul cadavrului căruia se încearcă să i se determine identitatea.
Reconstituirea feţei se desfăşoară în trei etape[3]:
- descrierea craniului;
- reconstituirea grafică;
- reconstituirea plastică sau sculpturală.
În prima etapă se procedează la măsurarea exactă a tuturor oaselor, la stabilirea corelaţiilor dintre ele, la reconstituirea şi restaurarea oaselor care lipsesc sau nu sunt integre morfologic. Pe baza acestor studii se determină: rasa, sexul şi vârsta aproximativă a persoanei de la care provine craniul. Descrierea craniului se face pe baza unui plan foarte detaliat, care cuprinde dimensiunile tuturor oaselor, profile şi distanţa între diferite oase.
Reconstituirea grafică presupune două procese:
- procesul fixării grafice a craniului,
- procesul reconstituirii grafice.
Pentru rezolvarea sarcinilor în această etapă este necesar să se execute, în prealabil, mai multe desene ale craniului la scara de 1/1. Desenele se vor executa privind craniul din faţă, din profil şi de sus. Pe desenele respective, ţinând cont de grosimile standard şi de corecţiile ce se aplică în funcţie de gradul de dezvoltare a reliefului osos, se vor fixa cu ajutorul compasului, punctele care reprezintă valoarea grosimii ţesuturilor moi.
Rezultatele acestui gen de identificare - verificată de practică, nu numai pe cale experimentală - sunt de multe ori spectaculoase, în majoritatea cazurilor asemănarea atingând gradul perfecţiunii, mai ales dacă se face o alegere potrivită a culorii părului, a pigmentului pielii, ca şi a expresiei întregii figuri.
Nu este lipsit de interes să precizăm că această metodă (ca şi alte procedee criminalistice), poate fi folosită într-o seric de cercetări cu caracter istoric privind reconstituirea fizionomiei reale a unora dintre personalităţile vieţii noastre politice, culturale sau ştiinţifice, aspect care excede cadrul investigaţiei penale.
Studiind un craniu, în primul rând se pot face câteva constatări de gen, ca: apartenenţe la un anumit sex, stabilirea cu aproximaţie a vârstei, determinarea tipologică.
Robusteţea oaselor craniului, cu reliefarea puternică a regiunii globulare, configuraţia oaselor nazale, dezvoltarea zigomatică, robusteţea mandibulei etc. ajută, de exemplu, la situarea craniului respectiv în limitele variaţiei sexului masculin.
Studiul suturilor craniene şi al dentiţiei ne dau indicaţii aproximative de vârstă.
Studiind comparativ oasele craniene cu tabele întocmite riguros ştiinţific de către antropologi, obţinem determinarea tipologică.
După stabilirea caracteristicilor generale ale unui craniu se trece la analiza particularităţilor de detaliu şi la reconstituirea ţesuturilor moi ale capului. Se vor executa mai multe craniografii servind ca puncte de orientare. Craniografia transversală se va executa la mai multe nivele faciale, cum sunt: bosele frontale, rădăcina nasului, vârful oaselor nazale, proeminenţa arcadei zigomatice, şanţul bărbiei şi extremitatea bărbiei. Apoi, ţinând seama de nişte standarde de reconstituire, se va completa restul punctelor caracteristice ale feţei ca: vârful nasului; marcarea inserţiei fantelor palpebrale; stabilirea formei, lungimii şi orientării urechii; fixarea mandibulei; fixarea globului ocular, modelarea frunţii, a nasului şi a gurii; completarea capului cu adăugarea ţesutului moale şi al părului etc.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Reconstituirea trăsăturilor morfo-funcţionale după craniu a fost efectuată de către dr. Cantemir Rişcuţia de la catedra de antropologie a Institutului „Victor Babeş”, care a adus unele îmbunătăţiri metodei prezentate mai sus.
[2] Cantemir Rişcuţia, “Reconstituirea fizionomiei după craniu”, în Revista “Probleme de medicina legală şi criminalistică”, nr. 7-8/1969; I.P.Lahary, “La restauration d’une tet mutilée de cadavre et l’intéret a’ une telle reconstitution”, în nr.3/1968
[3] A se vedea, C. Dumitrescu, E. Gacea, Elemente de antropologie judiciara, Editura Ministerului de Interne, pag. 155 şi urm.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textApreciati acest articol
Adauga un comentariu