Procesul de formare al urmelor de maini. Clasificare
Contactul mâinilor infractorului cu diferitele suprafeţe întâlnite la locul săvârşirii faptei se finalizează întotdeauna cu producerea unor urme.
Aceste urme apar, în cele mai multe cazuri, ca efect al depunerii de substanţă de pe degete sau palme pe obiectele cu care vin în contact.
Ele pot lua însă naştere şi prin detaşarea de substanţă de pe suprafaţa atinsă (praf, sânge, vopsea etc.). Când obiectul atins este moale, crestele papilare se imprimă în adâncime, lăsând urme în relief[1].
În funcţie de plasticitatea materiei pe care se creează, urmele mâinilor pot fi de suprafaţă sau de adâncime[2].
Urmele de suprafaţă pot fi, la rândul lor, vizibile sau invizibile (latente).
Urmele vizibile[3] sunt lăsate de degetele murdărite cu substanţe colorante, cum ar fi: sânge, vopsea, cerneală, noroi, praf, ciment, funingine, var, tuş etc. în unele cazuri, urmele digitale colorate rămase pe obiecte nu reţin în condiţii perfecte caracteristicile desenului papilar, fiind simple mânjituri, datorită îmbibării cu substanţă a şanţurilor ce despart crestele papilare (gradul de îmbâcsire a crestelor papilare cu substanţă colorantă determină o diferenţiere a aspectului urmelor vizibile).
Astfel, degetele murdărite cu sânge sau vopsea şi aplicate în mod repetat pe diferite obiecte vor lăsa la început urme digitale sub formă de mânjituri, iar apoi urmele crestelor vor fi albe iar cele ale şanţurilor, colorate.
Explicaţia este următoarea: la început, datorită cantităţii mari de substanţă colorantă, şanţurile sunt îmbibate cu substanţa respectivă şi, de aceea, urmele crestelor papilare nu se disting de cele ale şanţurilor, având aspectul unor mânjituri. Prin atingerea repetată a diferitelor obiecte, substanţa colorantă aflată pe crestele papilare, care sunt în relief, se subţiază din ce în ce până se şterge. Când pe creste nu se mai află materie colorantă se vor reproduce doar urmele şanţurilor papilare, prin depunerea substanţei care se mai află în ele. În această situaţie urmele apar ca un negativ al desenelor papilare.
Urmele invizibile, numite în mod curent şi latente, rămân prin depunerea sudorii şi a grăsimii umane de pe piele, ca efect al atingerii, voluntar ori involuntar, a anumitor obiecte (de exemplu, când infractorul a pus mâna pe borcanul găsit pe fereastră, pe diferite cărţi, acte, sau s-a sprijinit cu mâna pe mobila din încăpere, a băut apă dintr-un pahar etc.).
La crearea acestui gen de urme pot să concure şi alte substanţe, deoarece vârfurile degetelor în anumite situaţii sunt murdărite cu o largă varietate de substanţe invizibile susceptibile transferului cum sunt grăsimile (ulei), unsorile de pe piesele metalice, produsele petroliere, cremele şi vaselinele incolore, sărurile de urină etc.
Prin urme invizibile nu se înţeleg numai cele menţionate, ci şi acelea care sunt vizibile doar parţial şi pentru a fi examinate corespunzător este necesar să fie relevate.
Urmele papilare de adâncime rămân prin imprimarea profilului degetelor, palmei sau crestelor papilare în diverse materii plastice, ca: argila moale, chitul proaspăt de pe diferite obiecte chituite ori vopsite, ceara, anumite alimente (ciocolată, unt etc.), în praf, făină şi altele. Aceste urme reprezintă, de asemenea, imaginea negativă a desenului papilar creator.
În funcţie de mecanismul de formare, urmele de mâini pot prezenta unele particularităţi, astfel:
- să reproducă numai conturul static al falangetei unuia sau mai multor degete, fără a reproduce şi desenul papilar;
- să reproducă conturul static al degetelor şi al palmei, dar fără a conţine desen papilar.
- să conţină conturul dinamic al degetelor, al palmei ori al degetelor şi palmei, împreună, fără a prezenta nici o zonă cu desen papilar;
- să conţină conturul dinamic al degetelor şi al palmei combinat cu momente statice în care s-au imprimat clar porţiuni din desenul papilar al acestora.
Din punctul de vedere al interpretării, sunt asimilate cu urmele de mâini şi urmele lăsate de mâinile înmănuşate (situaţia este similară cu piciorul încălţat cu ciorapi).
Fiecare dintre categoriile de urme menţionate pot fi utile interpretării, ajutând şi la stabilirea activităţii infractorului şi la eliminarea suspecţilor care au dimensiuni ale degetelor şi palmei mult diferite faţă de cele măsurate pe urme.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Gheorghe Păşescu, I.R. Constantin, „Secretele amprentelor papilare”, Editura Naţional, Bucureşti, 1996, p. 139.
[2] Emilian Stancu, Criminalistica, p. 129.
[3] I. R. Constantin, „Tratat practic de criminalistică”, Vol. I, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1976, p. 129.
Cărţi juridice Editura Nomina Lex
Email to a friend
Print version
Plain textApreciati acest articol
Adauga un comentariu