Se ivesc numeroase situaţii când, la faţa locului, se descoperă numai urme ale unor fragmente de desene papilare, în care nu se reproduce decât un sector limitat de creste ale amprentei, de pildă un număr de 10 - 15 creste papilare.

Cu toată străduinţa expertului, la asemenea fragmente, de cele mai multe ori, nu se pot descoperi nici cel puţin 6 - 8 detalii caracteristice macroscopice care să demonstreze, pe baza frecvenţei lor, că urma a fost lăsată de un anumit deget, palmă sau plantă.

Luându-se în consideraţie faptul că nu se poate renunţa la urma în cauză a fragmentului de desen papilar, în continuare se vor folosi alte tehnici de lucru, cum ar fi o mărire fotografică sau prin microfotografiere. Prin aceasta se vor scoate în evidenţă microdetalii cum sunt, de pildă, formele orificiilor porilor, care se găsesc pe traseul crestelor papilare ce fac obiectul examinării.

Orice creastă papilară care este privită cu o lupă puternică, ce măreşte de 10 - 12 ori, sau cu un microscop de mic grosisment, se va vedea ca o linie întreruptă datorită orificiilor porilor situaţi în vârful papilelor dermice.

Ca şi traseul crestelor, orificiile porilor au forme, dimensiuni şi plasamente deosebite şi, de aceea, indicarea lor pe un raport de expertiză poate constitui un element de identificare. Faţă de creste, la pori se mai poate reţine şi numărul lor pe unitatea de măsură în lungime.

Practica arată că este indicat să nu se efectueze o expertiză poroscopică separată, ci să se aleagă 2 - 3 creste papilare mai clar imprimate care, în cadrul aceleiaşi expertize dactiloscopice, vor fi examinate şi din punct de vedere al ca­racteristicilor porilor. Examinarea comparativă poroscopică va constitui o completare a punctelor caracteristice coincidente indicate la traseul crestelor în ca­drul expertizei în cauză şi ea va fi trecută într-un capitol aparte în aceeaşi lucrare.

Pentru ilustrarea caracteristicilor porilor în raportul de expertiză, crestele papilare vor fi mărite de 10 - 20 de ori prin macrofotografiere sau microfotografiere, direct pe placa fotografică negativă.

Examinarea punctelor caracteristice coincidente ale porilor se va face în succesiunea următoare:

- se va lua în considerare, în primul rând, forma caracteristică a porilor, care poate fi: circulară, ovală, în formă de şa, în formă de semilună, franjurată etc;

- se vor studia şi reţine ca elemente de comparare plasamentul porului faţă de altul, precum şi distanţa şi poziţia lui pe creastă: central, aproape marginal, pe marginea crestei;

- se va aprecia mărimea porului în unităţi absolute sau în comparaţie cu cei vecini (diametrul porilor variază de la 80 la 250 de microni[1]);

- se va lua în considerare numărul porilor fie pe o unitate de lungime dintr-o creastă, fie pe un fragment determinat sau pe braţul unei bifurcări care, de asemenea, are o lungime determinată (cifra variază între 9 şi 18 pori pe un milimetru).

Partea din dactiloscopie care are drept obiect elaborarea metodelor de examinare şi expertiză a orificiilor porilor de pe crestele papilare poartă denumirea de poroscopie.

Porii aşezaţi pe muchiile (marginile) crestelor au forme deosebite faţă de cei aşezaţi în cuprinsul crestelor, pentru că aceştia nu se reproduc total în urmă, ci doar parţial. Unii criminalişti au opinat pentru constituirea unui capitol aparte din examinarea formei marginilor crestelor papilare, numind acest gen de examinare „crestoscopie” sau „mucheoscopie”.

Compararea „crestoscopică” se efectuează tot cu ocazia examinării poroscopice.

Variabilitatea laturilor crestelor papilare dă naştere unei diversităţi extrem de mari de forme caracteristice marginilor acestor creste care apar franjurate sau dantelate marginal.

Detaliile caracteristice ce sunt descoperite pe cele două margini ale unei creste papilare apar sub aspectul general de scobituri sau golfuleţe care pot avea forme variate: dreaptă, convexă, de dinte, de masă, de buzunar, concavă etc..

Aşadar, prin dubla lor proprietate, ca şi a crestelor papilare - fixitatea şi unicitatea - orificiile sudoripare constituie un element de prim rang în efectuarea identificărilor.

În practică, poroscopia oferă posibilitatea utilizării fragmentelor de urmă care nu depăşesc câteva creste papilare. Ea permite să se răspundă cu certitudine în numeroase cazuri în care numărul de puncte caracteristice coincidente ale crestelor papilare este insuficient.

Caracteristicile desenului porilor sunt influenţate atât de presiunea degetului când se lasă urma sau impresiunea, cât şi de cantitatea de substanţă cu care se iau impresiunile.