Drept comercial - Comert International - Referate, Carti, Studii, Articole, Lucrari de licenta, Lucrari de disertatie - StudiiJuridice.ro - Librarie electronica on-line de Carti, Reviste, Lucrari, Articole, Studii si Referate din domeniul juridic, admitere barou

Actul constitutiv al societatilor comerciale [Studiu juridic, Referat]

Fri, 29 May 2009 16:04:00 +0300

Contractul de societate are următoarele elemente esenţiale care îl deosebesc de alte contracte: fiecare asociat se obligă să pună în comun o valoare patrimonială (aport); asociaţii se obligă să desfăşoare împreună o activitate care constituie obiectul societăţii; toţi asociaţii participă la realizarea şi împărţirea beneficiilor.

Pornind de la definiţia dată societăţii de art. 1491 C. civ., majoritatea autorilor de specialitate definesc societatea civilă ca fiind contractul prin care două sau mai multe persoane „se obligă, fiecare faţă de celelalte, să pună în comun aportul lor material şi/sau de muncă spre a constitui un fond şi să desfăşoare împreună o activitate în vederea atingerii unui scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiind împărţite între ele”. Pe de altă parte, societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitatea juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.

Anularea hotararilor Adunarii Generale a Actionarilor [Studiu, Referat]

Thu, 21 May 2009 13:25:00 +0300

În primul rând trebuie subliniat că sediul legal în materie îl constituie Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 302 din 24 octombrie 2005, prin Legea nr. 441 din 27 noiembrie 2006; prin Legea nr. 516 din 29 decembrie 2006 şi prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 82 din 28 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente.

Clauzele generale in contractele internationale [Partea 1]

Tue, 06 Jan 2009 08:53:00 +0200

Clauzele generale (necesare) sunt stipulaţiile contractuale ce au caracter esenţial pentru calificarea raportului obligaţional ca realitate juridică, pentru definirea naturii juridice a contractului şi a conţinutului său economic[1]. Aceste clauze pot privi, spre exemplu, identificarea părţilor şi a reprezentanţilor lor autorizaţi, conţinutul economic al operaţiunii comerciale realizată prin contract, unele aspecte referitoare la executarea acestuia, dreptul ce-i este aplicabil şi jurisdicţia competentă să soluţioneze eventualele diferende dintre partenerii contractuali[2]. Sfera clauzelor esenţiale cuprinde atât stipulaţii contractuale în absenţa cărora contractul nu ar putea exista ca act juridic valabil perfectat[3], cât şi clauze prin care se configurează realitatea economică creată prin contract şi, totodată, mijloacele juridice considerate de părţi ca fiind necesare pentru protejarea şi conservarea acestei realităţi.

Comertul electronic in Romania [Articol]

Tue, 25 Nov 2008 15:41:00 +0200

Comerţul electronic (e-commerce) şi cumpărăturile on-line reprezintă unul dintre motivele principale pentru care oamenii folosesc Internetul. Comerţul electronic cuprinde orice tranzacţie financiară care are loc în reţea; cumpărăturile on-line implică, de regulă, folosirea unui site web specializat în care se găseşte un catalog cu produsele companiei. Utilizatorii Internetului pot să găsească produsul dorit şi apoi să încheie tranzacţia online completând într-un formular electronic adresa, datele cardului de credit şi informaţiile pentru expediere. Cel mai mare obstacol pe care companiile l-au avut de depăşit pentru a-şi comercializa on-line bunurile a fost asigurarea clienţilor că datele pe care le introduc în formularul electronic sunt confidenţiale. Pentru aceasta, cele mai multe site-uri comerciale legitime folosesc un site web care criptează informaţiile legate de cardurile de credit. Pe plan internaţional, se poate verifica reputaţia companiei contactând o serie de site-uri specializate cum sunt Better Business Bureau (Oficiul Companiilor de încredere), la adresa www.bbb.org, sau National Information Center (Centrul Naţional de Informare asupra Fraudelor).

Continutul contractului de comert international [Articol]

Tue, 06 Jan 2009 08:45:00 +0200

Ansamblul drepturilor şi obligaţiilor stipulate de părţile contractante constituie conţinutul contractului de comerţ internaţional. În toate lucrările de specialitate s-a subliniat importanţa conţinutului contractelor de comerţ internaţional[1]. Astfel, s-a atras atenţia că, orice contract de comerţ internaţional trebuie să îndeplinească toate condiţiile de valabilitate ale unui contract, aşa cum este acesta reglementat de dreptul comun intern conform legii aplicabile în speţă, în măsura în care nu-şi găseşte aplicarea un drept uniform în materie[2]. Cunoaşterea şi analizarea conţinutului contractului de comerţ internaţional pune în evidenţă trăsăturile sale specifice, deosebirile prin care acest tip de contract se distinge de celelalte tipuri de contracte.

Contractul de agency [Articol]

Fri, 26 Dec 2008 12:12:00 +0200

În dreptul anglo-american nefiind reglementate contractele de mandat şi de comision, intermedierea are loc prin instituţia “agency”. Prin „agency” se înţelege raportul ce se stabileşte în temeiul împuternicirii date de o persoană, principal, unei alte persoane, agent, care acceptă să acţioneze în numele său. Raporturile juridice de „agency” se pot realiza şi prin simpla înţelegere (agreement) nu numai neapărat prin contract, deşi aceasta este calea utilizată în activitatea practică. Prin contractul de agenţie o persoană numită agent se obligă să acţioneze în contul unei alte persoane numită principal sau patron. Contractul de agenţie se încheie prin acordul părţilor, unde agentul trebuie să aibă o împuternicire reală sau acest acord poate rezulta dintr-o prezumţie legală care se deduce din conduita părţilor. Împuternicirea agentului este aparentă fiind creată de conduita principalului faţă de terţ

Contractul de factoring. Noţiune [Articol]

Fri, 12 Dec 2008 10:59:00 +0200

După mai multe runde de negocieri, a fost adoptată de către Institutul Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţioal Privat (UNIDROIT) Convenţia asupra contractului internaţional de factoring, Ottawa, 1998. Potrivit acestei Convenţii[1], contractul internaţional de factoring este actul prin care o parte, denumită furnizor, cesionează (de bună voie sau în virtutea unei obligaţii) unei alte părţi, denumită factor, creanţe rezultate din vânzări de mărfuri (cu excepţia acelora destinate uzului personal, familial sau domestic) sau rezultate din prestări de servicii.

Contractul de franciza [Studiu, Referat]

Fri, 06 Feb 2009 17:12:00 +0200

Franciza este un ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală privind mărci, firme, desene şi modele industriale, drepturi de autor, know-how sau brevete de invenţii sau inovaţii destinate a fi exploatate pentru vânzarea de produse şi prestarea de servicii de către utilizatorii finali. Într-o altă definiţie, contractul de franciză este acordul prin care francizorul acordă altei persoane denumită francizat, în schimbul unei compensaţii financiare directe sau indirecte, dreptul de a exploata o franciză în scopul comercializării unor produse şi/sau servicii determinate.

Convocarea la conciliere in litigiile comerciale [Referat]

Wed, 07 Jan 2009 14:28:00 +0200

Sediul materiei judecării litigiilor comerciale îl constituie art. 7201-72010 C. proc. civ. care alcătuiesc Capitolul XIV introdus în Cod prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000. Astfel, adaptându-se necesităţii dezvoltării relaţiilor economice specifice economiei de piaţă, care impun soluţionarea cu promptitudine a litigiilor în materie comercială, noua modificare a Codului de procedură civilă a prevăzut introducerea unei proceduri speciale şi în această materie. Potrivit art. 7201 C. proc. civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte (alin. 1).

Definirea contractului de franciza [Articol]

Tue, 06 Jan 2009 07:50:00 +0200

jurisprudenţiale şi legislative. Toate, însă, au drept numitor comun ideea că franciza este o relaţie simbiotică între francizor şi francizat, caracterizată prin faptul că ambele părţi depind unul de celălalt, dar, totodată rămân independenţi unul faţă de celalalt din punct de vedere juridic. Codul deontologic elaborat de Federaţia Europeană de Franchising - care grupează Belgia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Ţările de Jos - defineşte franciza ca fiind un: „sistem de comercializare a produselor şi/sau serviciilor şi/sau tehnologiilor, bazat pe colaborare strânsă şi continuă între întreprinderi distincte şi independente sub aspect juridic şi financiar-francizor şi francizat“, iar contractul de franciză ca fiind acel: „acord de voinţe, prin care francizorul autorizează în scris pe francizat schimbul unei contribuţii financiare să utilizeze firma şi/sau marca produselor /sau serviciilor, know-how-ul şi alte drepturi de proprietate intelectuală, sus-ţinut prin aportul continuu de asistenţă comercială şi/sau tehnică în cadrul şi pe durata contractului“.

Grupurile de Interes Economic [Studiu, Referat]

Fri, 05 Jun 2009 18:55:00 +0300

O noutate în peisajul societăţilor comerciale româneşti o reprezintă Grupurile de Interes Economic (GIE), care împrumută o serie din caracteristicile societăţilor comerciale, în special a celor de persoane. Astfel, în cadrul grupului de interes economic, rolul primordial îl joacă membrii grupului, nu capitalul. În consecinţă, una dintre trăsăturile Grupului de interes economic o constituie răspunderea nelimitată şi solidară a membrilor faţă de obligaţiile grupului. De asemenea, regimul drepturilor conferite membrilor în baza deţinerii părţilor de interes, precum şi motivele de dizolvare a grupului sunt similare celor prevăzute pentru societăţile de persoane.

Infractiuni privind societatile comerciale [Studiu, Referat]

Wed, 09 Jun 2010 16:11:00 +0300

Iniţial, regimul juridic al societăţilor comerciale a fost reglementat în Codul comercial, Cartea I, în Titlul VIII (art. 77-269), intitulat “Despre societăţi şi despre asociaţiuni comerciale”. Prin acest act normativ se reglementau: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea anonimă (pe acţiuni), societatea în comandită pe acţiuni şi asociaţia în participaţie.

Leasingul si contractul de leasing. Elemente definitorii [Studiu, Referat]

Fri, 06 Feb 2009 18:57:00 +0200

Analizând toate cele exprimate în literatura de specialitate, putem defini contractul de leasing ca fiind operaţia juridică prin care o persoană (de obicei o societate specializată în acest scop) cumpără un bun spre a-l închiria unei alte persoane numită utilizator (care în mod obişnuit este tot o întreprindere), care la sfârşitul contractului de locaţie are un drept de opţiune între trei posibilităţi, şi anume: de a continua contractul de locaţie, de a-l rezilia ori de a cumpăra bunul respectiv contra unui preţ convenit în aşa fel încât să se ţină seama, cel puţin în parte, de vărsăminte efectuate cu titlul de chirie (adică de amortizarea bunului pe această cale şi deci de valoarea lui reziduală.

Libertatea de a contracta in obligatiile comerciale [Studiu]

Tue, 25 Nov 2008 16:17:00 +0200

Prescriptia extinctiva in materie comerciala [Referat, Studiu]

Mon, 21 Jun 2010 14:52:00 +0300

După cum ştim, de „lege lata”, prescripţia extinctivă este reglementată ca o instituţie juridică de ordine publică, destinată ocrotirii unui interes general, adică înlăturarea incertitudinii în raporturile juridice şi asigurarea stabilităţii lor. Acest caracter al instituţiei rezultă şi din aceea că legea prevede, pe de o parte, inadmisibilitatea clauzelor care s-ar abate de la normele ce reglementează prescripţia extinctivă, deci părţile nu pot deroga, prin act juridic, de la normele juridice respective (art. 1 alin. final din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia, “orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei extinctive este nulă”) , iar, pe de altă parte, obligativitatea aplicării, din oficiu, de către organul de jurisdicţie a normelor juridice privind prescripţia extinctivă (art. 18 din Decretul nr. 167/1958) .
Faţă de aceste aspecte, „de lege ferenda”, în literatura juridică de specialitate s-a propus să se revină la soluţia prevăzută de art. 1841 din Codul civil, în sensul că prescripţia să fie aplicată numai când partea interesată invocă aceasta, soluţie care ar fi cerută şi justificată de principiul disponibilităţii, aplicabil în dreptul civil.

Raspunderea personala a administratorilor societatii comerciale [Referat, Studiu]

Fri, 22 May 2009 15:55:00 +0300

Potrivit Legii nr. 31/1990 aşa cum a fost modificată şi completată republicată, o societate comercială, indiferent de forma ei juridică poate fi administrată de unul sau mai mulţi administratori. Pluralitatea de administratori este instituţionalizată în cazul societăţii pe acţiuni, în sensul că este organizată sub forma unor organe colegiale: consiliu de administraţie şi comitet de direcţie.

Societatile comerciale si societatile civile - Asemanari si deosebiri [Referat, Studiu]

Mon, 21 Jun 2010 14:17:00 +0300

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale , republicată în anul 2007, nu cuprinde o definiţie a societăţii comerciale, ceea ce impune trimiterea la dispoziţiile Codului civil care reglementează contractul de societate, adică societatea civilă. Aceste dispoziţii legale, întregite cu unele elemente cuprinse în Legea nr. 31/1990 permit definirea societăţii comerciale. De subliniat este faptul că în dreptul nostru Codul civil defineşte prin art. 1491 societatea civilă în sensul de contract de societate.
Atât în dreptul civil, cât şi în dreptul comercial, principalul izvor de obligaţii este contractul. Dispoziţiile Codului civil - care, aşa cum rezultă din art. 1 C. com., se aplică şi în dreptul comercial, în măsura în care legile comerciale nu prevăd o altă reglementare.