Organizarea si exercitarea profesiei de AVOCAT 
CONTRACTUL DE FRANCIZA
Abonează-te la newsletter-ul nostru completând adresa ta de email în căsuţa de mai jos
Încă de la începutul parcurgerii materiei ar trebui să reţinem, pe scurt, că prescripţia, lato sensu, nu este altceva decât un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, în condiţiile stabilite de lege. Aceasta este o definiţie generală care, deşi pare ambiguă, ne-o dă chiar art. 1837 din Codul civil în vigoare.
Cartea poate fi comandata de pe site-urile www.lexmag.ro ; www.nominalex.ro sau www.admiterebarou.ro
Existenţa unui sistem de publicitate imobiliară este determinată de necesitatea cunoaşterii situaţiei precise a bunurilor imobile, atât din punctul de vedere al elementelor lor de identificare cât şi, mai ales, al aspectelor juridice interesând titularii dreptului de proprietate, transferurile de proprietate având ca obiect aceste bunuri, existenţa desmembrămintelor de proprietate sau a unor sarcini care le grevează etc. În alţi termeni, prin publicitate imobiliară se înţelege totalitatea mijloacelor juridice prin care se evidenţiază situaţia materială şi juridică a imobilelor în mod public pentru a se ocroti circuitul lor civil. În acest mod se asigură securitatea juridică statică, respectiv cea referitoare la existenţa şi păstrarea drepturilor patrimoniale valabil dobândite şi cea dinamică, vizând circulaţia acestor drepturi, de la naşterea şi până la stingerea lor.
Dreptul de preemţiune era un drept subiectiv civil recunoscut de lege anumitor titulari, în virtutea căruia aceştia se bucurau de prioritate la cumpărarea unui teren agricol situat în extravilan, în ordinea şi în celelalte condiţii prevăzute de lege.
Ca urmare a adoptării Legii nr. 247/2005 dreptul de preemţiune nu mai este reglementat aşa cum era prevăzut în vechiul act normativ - Legea nr. 54/1998.
Dreptul de preemţiune a fost reglementat şi în Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, în art. 48-49 şi în art. 9 din Legea arendării nr. 16/1994. Tot astfel, dreptul de preemţiune era reglementat în Legea 54/998 privind circulaţia juridică a terenurilor - art. 5-11 - şi în Codul silvic - art. 52.
Baroul asigură asistenţa judiciară în toate cazurile în care apărarea este obligatorie potrivit legii, precum şi la cererea instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a organelor administraţiei publice locale în cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în imposibilitate vădită de a plăti onorariul.
În cazuri de excepţie, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea de asistenţă gratuită.
Baroul organizează servicii de asistenţă judiciară la sediile tuturor instanţelor de judecată din judeţ, care asigură asistenţa juridică, şi la organele de urmărire penală locale, conduse de cate un avocat definitiv, numit de consiliul baroului şi coordonate de un membru al consiliului.
În cauzele în care asistenţa judiciară este acordată din oficiu la cererea instanţelor de judecată sau a organelor de urmărire penală, plata onorariilor se face din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit de părţi la încheierea unui act juridic.
Prin cauză, se înţelege scopul concret în vederea căruia se încheie un act juridic. Este deci un element juridic de natură psihologică care determină consimţământul şi explică de ce anume s-a încheiat actul juridic.
Ca element component al voinţei juridice, cauza constituie un element al voinţei fiecăreia dintre părţi, rezultă de aici că în contracte nu avem o singură ci două cauze, câte una pentru fiecare parte care se obligă la încheierea actului juridic.
Contractul este principalul izvor de obligaţii civile, instrumentul esenţial prin care omul îşi satisface trebuinţele sale materiale şi spirituale; instituţie fundamentală a dreptului civil, contractul reprezintă „baza” teoriei generale a obligaţiilor.
Deşi în literatura se specialitate s-au adus şi numeroase critici acestei definiţii, potrivit art. 942 C. civ., „contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic”. Legiuitorul român nu a adoptat textul art. 1101 C. civ. fr., potrivit cu care, „contractul este o convenţie prin care una sau mai multe persoane se obligă faţă de una sau mai multe altele să dea, să facă ori să nu facă ceva”. Definiţia contractului din Codul civil român corespunde mai mult definiţiei din Codul civil italian, legiuitorul nostru folosind-o pe aceasta din urmă drept sursă de inspiraţie.
gianina2009-10-24 22:40 |
as dori mai multe informatii despre competenta teritoriala in materie civila |
|---|---|
mihaelac2009-06-23 17:33 |
am nevoie de mai multe notiuni despre" cercetarea la fata locului in procesul civil" |
bogdan a2009-06-18 10:14 |
am nevoie de o lucrare disertatie despre Politica sociala si securitatea Uniunii Europene |
chelaru iulia2009-05-28 17:54 |
am nevoie de un referat la facultate despre: STRUCTURA CARTII FUNCIARE |
andreea2009-04-11 19:55 |
ceva despre contractele consensuale? |
[Administrator]2008-12-23 08:32 |
In cei peste 10 ani de activitate, in baza noastra de date am strans peste 10.000 de studii, articole si lucrari care insa din motive de timp nu sunt postate inca pe site. DACA DORITI CEVA SPECIAL CARE NU ESTE PE SITE-ul NOSTRU COMPLETAŢI MAI JOS TITLUL LUCRARII CAUTATE SI VOM INCERCA SA O PUBLICAM URGENT! |