Comisia de arbitraj pentru fosta Iugoslavie a fost instituită prin Declaraţia asupra Iugoslaviei adoptată la 27 august 1991 de către miniştrii de externe din 12 state. Iniţial, Comisia era compusă din cinci preşedinţi ai curţilor constituţionale din statele membre ale Comunităţii. După Conferinţa de la Londra asupra fostei Iugoslavii din 26-27 august 1992, Comisia este compusă din trei preşedinţi ai curţilor constituţionale, dintr-un judecător de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi dintr-un membru desemnat de către Preşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie. După crearea sa, Comisia a fost prezidată de Preşedintele Consiliului Constituţional francez - M.R. Badinter (“Comisia Badinter”).

În principiu, este competentă să dea sentinţe arbitrale tranşând diferendele care-i sunt supuse de către state, diferende provenite din dizolvarea Iugoslaviei, (sub rezerva unei „autorizări” date de copreşedintele Conferinţei Internaţionale pentru fosta Iugoslavie) până în prezent Comisia nu a fost solicitată decât cu titlu consultativ, fie de către copreşedinţi, fie de către Consiliul de Miniştri ai Comunităţii. Astfel, Comisia a pronunţat 1 5 avize privind anumite probleme juridice ridicate în cadrul Conferinţei.