EXTRAS:

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în anul 2007, nu cuprinde o definiţie a societăţii comerciale, ceea ce impune trimiterea la dispoziţiile Codului civil care reglementează contractul de societate, adică societatea civilă. Aceste dispoziţii legale, întregite cu unele elemente cuprinse în Legea nr. 31/1990 permit definirea societăţii comerciale. De subliniat este faptul că în dreptul nostru Codul civil defineşte prin art. 1491  societatea civilă în sensul de contract de societate.

Contractul de societate are următoarele elemente esenţiale care îl deosebesc de alte contracte: fiecare asociat se obligă să pună în comun o valoare patrimonială (aport); asociaţii se obligă să desfăşoare împreună o activitate care constituie obiectul societăţii; toţi asociaţii participă la realizarea şi împărţirea beneficiilor.

Pornind de la definiţia dată societăţii de art. 1491 C. civ., majoritatea autorilor de specialitate definesc societatea civilă ca fiind contractul prin care două sau mai multe persoane „se obligă, fiecare faţă de celelalte, să pună în comun aportul lor material şi/sau de muncă spre a constitui un fond şi să desfăşoare împreună o activitate în vederea atingerii unui scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiind împărţite între ele”. Pe de altă parte, societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitatea juridică, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1900, în vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale, cu respectarea dispoziţiilor legii. Potrivit legii, societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut.  Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. În cuprinsul legii, denumirea act constitutiv desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate si/sau statutul societăţii.

În cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi clauze reglementând organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii. Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori.

Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:

- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;

- se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;

- societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.

Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului.

Vrei mai multe informaţii despre acest subiect? Cumpără acum STUDIUL IN INTREGIME

CLICK AICI PENTRU A CUMPĂRA ACUM! 

 PREŢ - 6 EURO cu plata rapidă prin SMS!

NUMAI în reţelele ORANGE si VODAFONE

 Studiul se livrează în format electronic, prin email, în termen de maxim 24 de ore de la efectuarea plăţii!

Detalii tehnice ale studiului: